În satul Ocolina din raionul Soroca, hramul localității rămâne una dintre cele mai importante sărbători pentru oameni. Chiar dacă multe tradiții s-au schimbat odată cu trecerea anilor, această zi continuă să adune familiile acasă și să păstreze vie legătura cu rădăcinile și obiceiurile strămoșești.
Zinaida și Vladimir Zaporojan din satul Ocolina au povestit cum era sărbătorit hramul pe timpuri și ce înseamnă pentru ei această zi. Din noiembrie 2001, Zinaida a plecat la muncă peste hotare, în Italia, iar recent s-a întors acasă. Revenirea în sat a făcut-o să privească și mai atent la tradițiile care încă se păstrează.
Potrivit celor doi soți, satul Ocolina sărbătorește hramul de Sfântul Nicolae de Vară, pe 22 mai. Ei spun că această zi amintește despre aducerea moaștelor Sfântului Nicolae în Italia.
„Din ceea ce știu eu despre Sfântul Nicolae, pe 22 mai sărbătorim în calendarul ortodox Sfântul Ierarh Nicolae. Ziua aceasta se mai numește și Sfântul Nicolae de Vară sau Sfântul Nicolae de primăvară. Se spune așa pentru că atunci au fost aduse moaștele Sfântului Nicolae în Italia. Și eu am avut fericirea să merg acolo și să mă închin la moaște”, povestește Zinaida Zaporojan.
Ea spune că, pe vremuri, hramul satului era sărbătorit pe 19 decembrie, de Sfântul Nicolae de Iarnă, însă oamenii au decis să mute sărbătoarea în luna mai.
„Mama mea povestea că în sat se sărbătorea pe 19 decembrie. Dar fiind post, era foarte greu pentru oameni să pregătească masa de sărbătoare. Din acest motiv, satul nostru și alte sate care îl au ca ocrotitor pe Sfântul Nicolae au hotărât să sărbătorească pe 22 mai”, spune femeia.
Pentru familia Zaporojan, hramul începe întotdeauna cu participarea la slujba religioasă.
„Mai întâi mergem la Sfânta Liturghie. Așa ne-a spus și părintele Serghei. Îi mulțumim Sfântului Nicolae pentru ajutor, apoi mergem acasă și ne așteptăm oaspeții. Femeile pregătesc bucatele, iar bărbații fac ordine prin curte și gospodărie”, spune Zinaida.
Ea mărturisește că pentru ea cea mai mare bucurie este atunci când copiii și nepoții revin acasă de hram.
„Poate nu voi avea foarte mulți oaspeți, pentru că mult timp am fost plecată peste hotare, dar mă bucur când vin copiii și nepoții. Îi aștept cu drag și încerc să le pregătesc ceea ce le place”, spune femeia.
Soții își amintesc că pe vremuri hramul era mult mai animat. În sat răsuna muzica încă de dimineață, iar oamenii mergeau unii la alții în ospeție.
„Era jocul satului. Veneau rude din alte localități, se adunau oamenii, se făcea muzică și petrecere. Tinerii organizau totul și era foarte frumos. Dacă mergeai la cineva la hram într-un an, apoi ani la rând continuați să vă vizitați unii pe alții”, își amintește Vladimir Zaporojan.
„Oriunde ar fi, oamenii noștri păstrează tradițiile. Și îmi vin în minte cuvintele lui Grigore Vieru: «Fie pâinea cât de grea, tot mai bună-i în țara mea». Așa este”, spune Zinaida Zaporojan.
