Un contract pentru exportul a mii de ovine, un avans de 100.000 de dolari și un vapor care nu a mai ajuns la Giurgiulești au dus două companii în fața Judecătoriei Soroca. După aproape doi ani de la semnarea înțelegerii, instanța a decis că banii trebuie restituiți cumpărătorului, împreună cu dobânzi și cheltuieli de judecată.
Totul a început în august 2024, când o companie din Turcia și o întreprindere din Florești au negociat vânzarea și exportul a aproximativ 8.000 de ovine vii. Animalele, cu o greutate medie de circa 40 de kilograme, urmau să fie transportate prin Portul Internațional Liber Giurgiulești.
Contractul prevedea o arvună de 200.000 de dolari, iar restul banilor trebuia achitat înainte de încărcarea mărfii. La 8 august 2024, cumpărătorul a transferat însă doar jumătate din arvuna stabilită — 100.000 de dolari.
Potrivit materialelor examinate de instanță, cumpărătorul nu a reușit să trimită vaporul necesar pentru îmbarcarea ovinelor. În proces a fost invocată imposibilitatea efectuării transportului și situația nivelului apei din perioada respectivă. Fără navă, exportul nu a mai avut loc, iar animalele nu au fost preluate.
La câteva luni după transferarea banilor, compania din Turcia a cerut restituirea avansului. O primă notificare a fost transmisă în noiembrie 2024, iar o altă solicitare a urmat în martie 2025. Cumpărătorul a susținut că suma de 100.000 de dolari fusese plătită pentru o tranzacție care nu s-a realizat și că păstrarea banilor de către vânzător nu mai avea un temei juridic.
În fața judecătorului, cele două companii au prezentat versiuni diferite asupra înțelegerii. Reprezentanții cumpărătorului au susținut că documentul valabil prevedea livrarea a aproximativ 8.000 de ovine, o arvună de 200.000 de dolari și o perioadă de încărcare cuprinsă între 10 august și 30 octombrie 2024.
Vânzătorul a afirmat însă că înțelegerea fusese renegociată. Potrivit apărării, părțile ar fi convenit ulterior asupra exportului a 3.000 de ovine, cu o arvună de 100.000 de dolari. Compania din Florești a mai susținut că vina pentru eșecul tranzacției aparținea cumpărătorului, care nu trimisese vaporul la timp. Din acest motiv, întreprinderea considera că avea dreptul să păstreze arvuna.
Apărarea a invocat și pierderile suportate pentru hrănirea și întreținerea animalelor până la găsirea unui alt cumpărător. Judecătoria Soroca a stabilit că actele prezentate de vânzător nu demonstrau suficient existența unui contract separat și valabil pentru 3.000 de ovine.
Potrivit hotărârii, documentele invocate nu purtau semnăturile ambelor părți, iar semnătura cumpărătorului apărea doar pe o filă separată. Instanța a considerat că simpla corespondență electronică dintre părți nu putea înlocui forma stabilită pentru încheierea contractului.
Judecătorul a mai constatat că vânzătorul nu a demonstrat vina exclusivă a cumpărătorului și nici faptul că ar fi transmis o declarație scrisă prin care contractul era rezoluționat în condițiile legii. „Simpla invocare ulterioară a rezoluțiunii în cadrul procesului nu poate substitui obligația legală de notificare prevăzută expres de lege”, se arată în hotărâre.
Instanța a respins și argumentul potrivit căruia mențiunea „anulat”, aplicată unilateral pe o copie a contractului, ar fi pus capăt raporturilor dintre cele două companii. În cele din urmă, instanța a ajuns la concluzia că plata fusese făcută pentru un scop care nu s-a realizat: exportul și livrarea ovinelor.
În lipsa unei livrări și a unui temei legal pentru păstrarea banilor, suma a fost considerată o îmbogățire nejustificată. „Prin urmare, întrucât suma de 100 000,00 dolari SUA a rămas în patrimoniul pârâtei fără existența unui temei juridic valabil, iar scopul plății nu a fost realizat, instanța concluzionează că sunt întrunite condițiile îmbogățirii nejustificate”, se menționează în motivarea hotărârii.
Prin decizia pronunțată la 29 aprilie 2026, întreprinderea din Florești a fost obligată să restituie:
* 100.000 de dolari, convertiți în lei la cursul oficial din momentul executării hotărârii;
* 7.599,18 dolari, reprezentând dobânda de întârziere;
* 52.359 de lei, achitați drept taxă de stat;
* 20.000 de lei pentru asistența juridică;
* 200 de lei, reprezentând taxa de timbru.
Dobânda a fost calculată pentru perioada 31 decembrie 2024–31 iulie 2025.
Astfel, o tranzacție care trebuia să ducă mii de ovine din Republica Moldova peste hotare s-a încheiat fără export, dar cu un proces și cu obligația de restituire a unei sume care, împreună cu dobânzile și cheltuielile judiciare, depășește valoarea avansului inițial.
Hotărârea poate fi contestată cu apel la Curtea de Apel Nord în termen de 30 de zile de la pronunțarea dispozitivului.
