Tableta de vineri
Relațiile dintre Republica Moldova și Uniunea Europeană au intrat în faza terminală, iar deschiderea oficială a primului cluster de negocieri de aderare trebuie să însemne pentru noi, basarabenii, nu neapărat un motiv de euforie și de a ne na bate cu pumnul în piept – chipurile, vedeți câți de barosani și Feți Frumoși suntem noi că am putut face în patru-cinci ani ceea ce alții au făcut în termeni de zece-cincisprezece ani, dar și o înțelegere că dacă nu erau circumstanțele internaționale și conjunctura din vecinătate mai stăteam mult și bine la poarta „casei cu coloane”.
Chiar dacă însăși președintele Consiliului european, Antonio Costa, spunea în ziua care trebuie să fie istorică și de cotitură pentru Republica Moldova, că „…astăzi Uniunea Europeană a făcut un pas major înainte”, noi trebuie să înțelegem foarte bine că pasul major înainte l-a făcut Republica Moldova, în primul rând, iar faptul că deschiderea primului cluster, numit și coloana vertebrală a procesului de aderare, este un avans dat Republicii Moldova este incontestabil. Or, același Antonio Costa menționa că unanimitatea celor 27 de țări membre ale Uniunii Europene înseamnă nu doar recunoașterea determinării, curajului și muncii demonstrate de Chișinău în promovarea reformelor, chiar și în fața unor provocări enorme, dar și faptul că „…extinderea uniunii este o alegere strategică, pentru a consolida pacea, securitatea și prosperitatea pe întregul continent”. Adică, sunteți voi buni și frumoși, dar nu aveți multe motive de a vă îmbăta cu apă rece și de a considera că și aderarea va veni de la sine. Vorba ceea, Uniunea Europeană ne-a dat cheile de la casă, dar putem trece pragul doar atunci când ne vom curăța bine picioarele. Ba mai mult, cei 27 de prieteni sunt gata să ne ajute să ne spălăm ciubotele, dar este important ca și noi să dorim acest lucru și când zic aceasta am în vedere starea de lucruri șubredă pe interior și pericolul revenirii la putere a forțelor anti-UE și pro-Kremlin, în caz dacă nu aderăm până la viitoarele alegeri parlamentare ordinare.
Pe de altă parte, cetățeanul simplu se întreabă, și nu fără a avea dreptate, ce va avea el personal, la nivel micro, de la această deschidere a primului cluster de negocieri, ce ar însemna pentru el și pentru familia lui această apropiere de Uniunea Europeană. La prima vedere ar părea că este vorba despre o abordare egoistă a stării de lucruri, dar să nu ne grăbim cu concluziile, fiindcă omul nostru a tot fost mințit în ultima vreme, a fost dus cu Bombonica, iar clasa politică, indiferent de culoare și de perioada când și cât a fost cu pâinea și cuțitul în mână a făcut tot posibilul și imposibil ca să implementeze în mintea cetățeanului ideea că îi poți număra pe degetele de la o mână pe acei, care muncesc pentru interesul public, majoritatea axându-se de satisfacerea intereselor personale și de grup. Aceasta ar însemna că actuala clasă politică de la Chișinău trebuie să întoarcă încrederea oamenilor în guvernare, în bunele ei intenții, iar Uniunea Europeană va veni, în perioada de preaderare, cu un suport mai mult decât generos – peste un miliard de euro bani care, cu siguranță, își vor lăsa amprenta pe viața comunităților, în general și a fiecărui cetățean în parte. Este nevoie doar să cheltuim cu cap acești bani și să rezolvăm multiplele probleme de ordin social-economic. Acest lucru ne trebuie nouă, în primul rând, dar și partenerilor care nu mai trebuie priviți numai ca un sac plin cu bani. Pe de altă parte, activitățile la nivelul micro trebuia secondate și cu rezultate palpabile în ceea ce privește nivelul macro, care înseamnă implementarea tuturor celor șase grupuri de capitole care urmează să fie negociate. Aceasta ar însemna mu doar o simplă trecere la etapa formală a negocierilor, dar și rezolvarea problemelor care ani de zile sunt cap de afiș și care, deseori, bat pasul pe loc sau dau senzația că sunt tratate superficial. Cât de mulți nu ar fi banii primiți de la UE, fără finalizarea reformei din justiție, fără o legislație aliniată la rigorile UE, fără respectarea drepturilor fundamentale ale omului, fără instituții publice transparente, fără servicii de calitate acordate cetățenilor, fără un climat propice pentru investitori, fără stabilitate, predictibilitate și oportunități investiționale mai credibile, fără locuri de muncă mai bine plătite, fără schimbări calitative în domenii ca agricultura, mediu sau transporturi, fără combaterea crimei organizate, a spălării banilor, a traficului de persoane, a criminalității cibernetice, a traficului de arme și a corupției în achizițiile publice va fi foarte greu să ne integrăm în Uniunea Europeană și de-facto, nu doar de -jure.
Și încă ceva foarte important. Înalții demnitari europeni, care au vizitat Republica Moldova au accentuat că, integrarea nu este prerogativa doar a unui partid sau a unei pături sociale. În una din vizitele sale la Chișinău, comisara pentru extindere, Marta Kos, declara că unitatea politică între majoritate și opoziție, susținerea reformelor de către toți actorii politici și societatea civilă este miza reală care ar duce la îmbunătățirea vieții tuturor cetățenilor. „…Integrarea europeană nu poate fi doar proiectul unui partid, al unui guvern sau al unei generații de funcționari. Dacă este tratată ca miză electorală îngustă, va deveni vulnerabilă. Dacă este tratată ca proiect de modernizare a statului, poate deveni cea mai importantă transformare a Republicii Moldova de după independență”, spunea Marta Kos. Dacă vom ține cont de aceste recomandări, venite de la Bruxelles, de la Riga, București sau Paris atunci semnarea Tratatului de aderare a Republicii Moldova la Uniunea europeană este perfect posibilă. În caz contrar, dacă o mare parte din opoziție, parlamentară și extraparlamentară, va trage la altă căruță și va promova interesele altui stat – pe de o parte, iar pe de altă parte cei de la guvernare vor considera acest deziderat al aderării la UE doar o simplă agendă a guvernării, dar nu un proiect național am putea fi jertfele unui eșec fără termen de remontare. Și atunci, nimeni și niciodată, probabil, nu ne v-a mai scoate din mrejele trecutului și din ghearele ursului rănit.
În fine, ca să nu închei această Tabletă pe o notă pesimistă, doresc să vă reamintesc ce a declarat secretarul de stat al Ministerului Afacerilor Externe al Poloniei, Marcin Bosacki, care a vizitat Chișinăul în aceste zile. Oficialul de la Varșovia a spus, vreau să cred fără echivoc –„Republica Moldova este principalul candidat din actualul val de extindere a Uniunii Europene, iar Polonia susține integrarea sa deplină în blocul comunitar”. De altfel, majoritatea absolută a țărilor membre UE salută deschiderea negocierilor și cred în finalizarea procesului de aderare într-un termen relativ scurt.
Or, astfel de declarații sunt mai mult decât un balsam pe suflet…
