Născută la Soroca în perioada interbelică și formată profesional la Moscova, Kira Muratova a devenit una dintre cele mai cunoscute regizoare ucrainene, remarcată printr-un stil cinematografic neobișnuit și printr-o carieră marcată de cenzura sovietică, dar și de recunoaștere internațională.
Kira Muratova, născută Korotkova la 5 noiembrie 1934, în Soroca, România, astăzi Republica Moldova, a fost regizoare, scenaristă și actriță ucraineană. A murit la 6 iunie 2018, la Odesa, orașul în care și-a petrecut cea mai mare parte a carierei artistice.
Cunoscută pentru stilul său regizoral neobișnuit, Muratova a lucrat în principal la studiourile de film din Odesa, unde a turnat numeroase producții cu actori locali. Filmele sale au intrat deseori în conflict cu normele impuse de autoritățile sovietice, fiind puternic cenzurate în Uniunea Sovietică. Criticile oficiale au vizat faptul că lucrările sale nu corespundeau realismului socialist, ceea ce i-a adus suspendarea din funcție de mai multe ori.
Kira Korotkova s-a născut într-o familie cu rădăcini diferite: mama sa era evreică, iar tatăl său era rus. După război, Kira a trăit la București împreună cu mama sa, medic ginecolog, care ulterior a primit un post guvernamental în cadrul Republicii Populare România.
În 1959, Kira Muratova a absolvit Institutul de Stat pentru Cinematografie Gherasimov din Moscova, specializarea regie. După absolvire, a primit un post de regizoare la Studioul de Film din Odesa, oraș portuar la Marea Neagră, aflat în apropierea Basarabiei natale. Primul său film profesional a fost realizat în 1961.
Muratova a lucrat la Odesa până în 1978, când o neînțelegere la locul de muncă a determinat-o să se mute la Leningrad. Acolo a realizat un film la Studioul Lenfilm, însă ulterior a revenit la Odesa.
Recunoașterea largă a venit în perioada Perestroikăi, când filmele sale au început să fie premiate și prezentate în festivaluri importante. În 1988, Festivalul Internațional Feminin de Film de la Créteil, Franța, a prezentat o primă retrospectivă a lucrărilor sale. În același an, filmul „Printre pietrele gri” a fost proiectat în secțiunea „Un Certain Regard” a Festivalului de Film de la Cannes.
Un moment important al carierei sale a venit în 1990, când filmul „Sindromul astenic” a câștigat Marele Premiu al Juriului la Festivalul de la Berlin. Ulterior, Kira Muratova a primit și alte distincții importante. În 1994, i-a fost acordat Leopardul de Onoare pentru întreaga carieră la Festivalul Internațional de Film de la Locarno, iar în 2000 a primit Premiul Libertății Andrzej Wajda.
Filmele sale au continuat să fie prezente pe marile ecrane internaționale. „Tri istorii” a rulat în 1997 la Festivalul Internațional de Film de la Berlin, iar „Chekhovskie motivy” a fost prezentat în 2002 la Festivalul Internațional de Film de la Moscova. În 2004, filmul „Nastroyshchik” a fost prezentat la Festivalul de Film de la Veneția.
De-a lungul timpului, filmele Kirei Muratova au primit premiul rus „Nika” în anii 1991, 1995, 2005, 2007, 2009 și 2013. În 2005, o retrospectivă a filmelor sale a fost prezentată la Lincoln Center din New York, iar în 2013 o altă retrospectivă a avut loc la Festivalul Internațional de Film de la Rotterdam.
În 2017, Kira Muratova a devenit membră a Academiei Americane de Film, o confirmare a recunoașterii internaționale a operei sale. Printre filmele sale se numără „Nash chestnyy khleb” (1964), „Korotkie vstrechi” (1967), „Dolgie provody” (1971), „Poznavaya belyy svet / Ieșiți în lume” (1979), „Sredi serykh kamney” (1983), „Peremena uchasti” (1987), „Chuvstvitelnyy militsioner” (1992), „Uvlecheniya” (1994), „Chekhovskie motivy” (2002), „Nastroyshchik” (2004), „Dva v odnom” (2007) și „Melodiya dlya sharmanki” (2009).
Pentru Soroca, numele Kirei Muratova rămâne legat de o biografie artistică impresionantă, care a pornit din acest oraș și a ajuns pe ecranele unor festivaluri internaționale importante. Cariera sa arată cum un destin personal marcat de istorie, migrație și cenzură poate deveni parte din patrimoniul cinematografic european.
Află de AICI și istoriile altor soroceni cunoscuți în lume și aproape necunoscuți acasă…
