Când Volodimir Zelenscky a fost ales președinte al Ucrainei eu mi-am pus întrebarea: a pierdut țara vecină un artist sau a câștigat un politician? Curiozitatea nu era una „de serviciu”, fiindcă mai multă lume era de părerea că una este să fii mare șef în filmul „Sluga poporului” și alta este să fii președinte pe bune, într-o țară cu lideri politici consacrați, dar și cu o sumedenie de probleme și interese de tot felul.
Au trecut anii și acum pot spune cu certitudine că Ucraina a câștigat un președinte-adevărat bărbat al neamului, care a demonstrat lumii întregi că și în cele mai grele timpuri, în cele mai idioate circumstanțe îți poți păstra onoare și demnitatea. Indiferent care ar fi oponentul tău, cât de bogat și influent ar fi acesta.
Or, ceea ce s-a întâmplat în Biroul Oval a casei Albe de la Washington, în acea zi de pomină, nu poate fi numit altfel decât un triumf al decenței în fața bădărăniei, o victorie a bunului simț în confruntarea cu obrăznicia crasă, o apărare a drepturilor și valorilor democratice în fața a două persoane care au reușit să facă un harcea-parcea din toate valorile liberale și democratice, construite și promovate cu atâta meticulozitatea de atâția președinți care s-au perindat la cârma celui mai puternic și influent stat din lume. Probabil, va trebui să treacă mai multă vreme pentru ca însăși americanii să-și de-a seama de gafa făcută, fiindcă la fierbinte s-au găsit și din acei care să le dea dreptate lui Donald Trump și vice-președintelui Vance. Or, ceea ce s-a întâmplat, în acea zi de pomină, peste Ocean a turnat apă la moara lui Putin, a armatei lui de propagandiști și, nu în ultimul rând, le-a dat aripi detașamentelor de băbuțe care mai ieri blestemau SUA și învinuiau americanii precum că acestea invidiază Rusia cu closetele ei din curte și pe liderii acesteia care mereu au râvnit să-și construiască propria fericire pe lacrimile altora. Or, din acea zi de pomină, SUA nu mai sunt cele care au fost, precum și bătrână Europa a înțeles că resetarea pe toate planurile, începând cu cel social și terminând cu cel militar este la ordinea zilei, deoarece Donald Trump a demonstrat, în scurta vreme de când a revenit la Casa Albă, că este pus pe fapte „mari” și nu doar în relațiile cu Uniunea Europeană, dar și cu vecinul său Canada care, de nevoie, a devenit un oaspete des și așteptat pe bătrânul continent.
Fără îndoială, balamucul de la Casa Albă se datorează, în mare parte, vice-președintelui Vance care mereu a turnat benzină pe foc și a făcut tot posibilul ca să-l provoace pe Volodimir Zelensky la niște acțiuni nesăbuite, iar faptul că acesta nu s-a lăsat atras în această capcană este onorabil pentru liderul de la Kiev. De altfel, referitor la logoreea lui Vance cel mai bine a spus președintele Traian Băsescu: „…acesta trebuia, pur și simplu, dat afară de la aceste negocieri, deoarece își depășise toate prerogativele”. Lui Trump nu i-a ajuns voință să facă acest lucru deoarece, în pofida durității sale și a gesturilor de mare actor, acesta este condus, nu din umbră, dar pe fașă, de același vice-președinte Vance care, de altfel, în trecutul nu prea îndepărtat îi era un rival politic declarat, dar și de multimiliardarul Elon Musk. Ba mai mult, liberalismul lui Trump în relațiile cu sfătuitorii lui și încrederea în invincibilitatea sa a făcut ca țările Uniunii Europene, Mare Britanie și Canada să declare că acestea vor rămâne alături de Kiev atâta cât va fi nevoie, pentru a ajunge la o pace pe care Rusia nu o va mai putea încălca. Cel puțin, Franța și Marea Britanie sunt gata să trimită în Ucraina 30.000 de militari, pentru menținerea păcii.
Apropo, despre pace. În timpul negocierilor de la Washington, dar și ulterior, s-a vehiculat termenul „pace justă”. Ce ar mai fi și această pace justă… Probabil, pentru ucraineni aceasta ar însemna revenirea, cel puțin, la granițele de la începutul războiului, iar pentru ruși înseamnă nu altceva decât recunoașterea celor patru regiuni incluse de urgență în Constituție – Herson, Zaporojie, Donețk și Lugansk. Deloc întâmplător, guvernatorii ruși au primit noi hărți administrative, care obligatoriu trebuie afișate în birourile lor ca semn al victoriei în acest nedrept război. Pe de altă parte, ce ar însemna această „pace justă” pentru alți actori, cum ar fi SUA și China rămâne de văzut.
Și încă ceva. Recent Donald Tramp a declarat că omologul său de la Kiev este gata să negocieze cu Rusia și să semneze un acord privind minereurile, iar acest lucru ar însemna obținerea unei păci deja nu juste, dar durabile. Ba mai mult, Trump a mai declarat că a avut discuții serioase cu Rusia și a primit semnale puternice că și ei sunt pregătiți pentru pace. Acum a rămas un lucru „de nimic” – ca și Vance și Elon Mask să fie de acord cu această pace – cum s-ar numi aceasta, justă sau durabilă…
