De la satul Dubna, județul Soroca, până la marile scene de teatru și la conducerea Institutului de Arte din Republica Moldova, Veniamin Apostol a parcurs un drum profesional care a cuprins regia, actoria, pedagogia și managementul cultural. Artist al Poporului, profesor universitar și Cavaler al Ordinului Republicii, el a lăsat în urmă spectacole, roluri și generații de oameni de teatru formați de-a lungul unei cariere de mai multe decenii.
Veniamin Apostol s-a născut la 15 august 1938, în satul Dubna, județul Soroca. În 1955 a studiat la Tehnicumul de bibliotecari din Soroca, iar ulterior și-a continuat formarea la Conservatorul G. Musicescu din Chișinău, instituție reorganizată în 1963 în Institutul de Stat al Artelor. A urmat specialitatea Actor teatru dramatic, în clasa profesorului Valeriu Cupcea, absolvind în 1964. În perioada studiilor a devenit primul stipendiat leninist din istoria instituției.
Studiile de la Moscova și începutul carierei de regizor
Formarea sa profesională a continuat la Institutul de Stat de Artă Teatrală A. Lunacearski din Moscova, unde, în 1969, a absolvit specialitatea Regie teatru dramatic, în clasa profesorului Anatoli Efros. Renumitul regizor și om de teatru avea să-l influențeze profund, Veniamin Apostol păstrându-i un respect deosebit pe tot parcursul vieții.
Încă din perioada studenției, Apostol a fost angajat ca regizor la Teatrul Muzical-Dramatic de Stat A.S. Pușkin. Aici a montat primul său spectacol, „O noapte cu privighetori” de V. Ejov. Au urmat numeroase producții din dramaturgia națională și universală: „Al patrulea” de K. Simonov, în 1970, „Toate trei anotimpurile” de A. Busuioc și „Tragedia italiană” de A. Ștein, în 1972, „Slugă la doi stăpâni” de C. Goldoni, în 1975, „O vânătoare de raţe” de A. Vampilov, în 1976, „Casa mare” de I. Druţă, în 1977, „Pe-o gură de rai” de I. Podoleanu, în 1980, și „Curajul bărbaţilor” de A. Marinat, în 1981.
Spectacolele montate de Veniamin Apostol în anii 1970–1980 au fost caracterizate prin apartenența la teatrul realist, în care metaforicul se îmbina cu realul.
Regizor, profesor și cercetător al teatrului
În 1973, Veniamin Apostol și-a început activitatea pedagogică în calitate de lector la Institutul de Stat al Artelor. Patru ani mai târziu, în 1977, și-a susținut la Academia Teatrală din Moscova – GHITIS – teza de doctor în studiul artelor, consacrată activității Teatrului Republican pentru Copii şi Tineret „Luceafărul”.
Tot în 1977 a fost numit regizor-șef al Teatrului Muzical-Dramatic de Stat A.S. Pușkin și i-a fost conferit titlul de Artist Emerit. Un loc aparte în creația sa l-a ocupat dramaturgia lui Dumitru Matcovschi. Șase dintre piesele acestuia au fost montate de Apostol: „Președintele”, în 1975, „Tata”, în 1979, „Pomul vieții”, în 1980, „Abecedarul”, în 1984, și „Destinul”, în 1994, pe scena Teatrului Academic A. Pușkin, iar „Sperietoarea”, în 1989, la Teatrul Național V. Alecsandri din Bălți.
Transferul la Teatrul Dramatic Rus A.P. Cehov
În 1985, Veniamin Apostol a fost transferat în calitate de prim-regizor la Teatrul Dramatic Rus A.P. Cehov. Potrivit informației furnizate, decizia Ministerului Culturii urmărea stăvilirea procesului intens de promovare a valorilor naționale pe scena teatrului moldovenesc.
În noul colectiv, Apostol a montat mai multe spectacole care au avut un puternic răsunet în societate. Printre acestea s-au numărat „Рыжая кобыла с колокольчиком” („Mârțoaga cu clopoței”) de Ion Druță și „Страх и отчаяние в третьей империи” („Teroarea și mizeriile celui de-al Treilea Reich”) de Bertolt Brecht.
În aceste producții s-a evidențiat apropierea sa de teatrul brechtian, prin îmbinarea teatrului idealist cu cel realist. În 1986 a fost decorat cu Ordinul Drapelul Roșu de Muncă, iar în 1988 i s-a conferit titlul de Artist al Poporului din Republica Moldova.
Nouă ani la conducerea Uniunii Oamenilor de Teatru
În 1987, Veniamin Apostol a fost ales președinte al Uniunii Oamenilor de Teatru din Moldova, funcție pe care a exercitat-o timp de nouă ani. A fost, de asemenea, Deputat al Sovietului Suprem al Uniunii Sovietice de legislatura a XI-a, în 1989. După 1990, creația sa regizorală a căpătat o stilistică mai inovatoare, cu un accent tot mai pronunțat pe teatralitate.
În această perioadă a montat „Inimă de câine” de M. Bulgakov, în 1990, la Teatrul Dramatic din Sfântul Gheorghe, România, „Jocuri de noapte” de Fran D. Gilroy, în 1991, la Teatrul Tineretului din Piatra Neamț, „Destinul” de D. Matcovschi, în 1994, la Teatrul Național M. Eminescu, și „Trei surori” de A. Cehov, în 1998.
Rector al Institutului de Arte și formator de generații
Între 1991 și 1999, Veniamin Apostol a fost rector al Institutului de Arte din Republica Moldova, iar în perioada 1999–2000 a ocupat funcția de șef al catedrei Regie. În 1992 a înființat catedra Teatrologie şi literatură universală, pe care a condus-o până în 1996.
Cariera sa universitară a fost completată de obținerea titlului științifico-didactic de conferențiar în 1993 și a celui de profesor universitar în 1994.
În 1996, Veniamin Apostol a devenit Cavaler al Ordinului Republicii. Totodată, pentru interpretarea rolurilor principale în trilogia de filme-spectacole TV „Unchiul Vania” de A. Cehov, „O vânătoare de raţe” de A. Vampilov și „Infernul (Azilul de noapte)” de M. Gorchi, precum și pentru întreaga activitate artistică, i-a fost decernat Premiul de Stat.
În 1999 a devenit membru-corespondent al Academiei Româno-Americane de Arte și Științe, iar în 2000 a fost distins cu medalia „Mihai Eminescu”.
Roluri păstrate în memoria teatrului și filmului
Veniamin Apostol nu s-a remarcat doar ca regizor și pedagog. A interpretat numeroase roluri în teatru, cinematografie, televiziune și producții radiofonice.
Printre acestea se numără Botică în spectacolul „Curajul bărbaților” de A. Marinat, în 1981, Hyperion în filmul „Luceafărul”, regizat de E. Loteanu, în 1986, Voiniţki în filmul-spectacol „Unchiul Vanea”, regizat de V. Ţapeş, în 1991, Zilov în „O vânătoare de raţe”, în 1993, și Mihail Averianovici în „Salonul Nr. 6”, în 1998.
În 1999 a interpretat rolul lui Imanuil în noua versiune a spectacolului „Tata” de D. Matcovschi, iar în 2000 – rolul lui Adam în spectacolul radiofonic „În faţa prăvăliei bijutierului” de Karol Vojtila.
O carieră încheiată în decembrie 2000
Veniamin Apostol s-a stins din viață la 14 decembrie 2000, în urma unui accident cerebral vascular. Moștenirea sa artistică reunește regia, actoria, cercetarea și activitatea universitară. De la primele studii făcute la Soroca și până la conducerea Institutului de Arte, parcursul lui Veniamin Apostol rămâne legat de numeroase spectacole, producții cinematografice, televizate și radiofonice, dar și de instituțiile teatrale și universitare în care a activat. În memoria sa, la inițiativa scriitorului Petre Popa, la Soroca a fost înființat un Teatru care-i poartă numele.
Află de AICI și istoriile altor soroceni cunoscuți în lume și aproape necunoscuți acasă…
