Când auzim cuvântul traumă, cei mai mulți dintre noi se gândesc automat la accidente grave, dezastre sau pierderi majore. Însă psihologii atrag atenția asupra faptului că trauma nu înseamnă doar un eveniment cutremurător, vizibil din exterior. Ea poate fi subtilă, ascunsă în experiențe aparent „normale”, dar care lasă urme adânci în felul în care ne raportăm la viață și la noi înșine.
„Trauma nu este doar despre ce s-a întâmplat, ci și despre cum am trăit noi acel eveniment. Este amprenta emoțională pe care o lasă asupra interiorului nostru”, explică psihologul Mihaela Alexandrov.
Așa-numitele traume mici pot fi surprinzător de banale la prima vedere. Ele nu au dramatismul unor tragedii, dar se pot adânci în timp și pot afecta încrederea de sine sau modul în care construim relații. Printre acestea se numără:
-
critica constantă din partea părinților sau a profesorilor;
-
respingerea emoțională în familie ori într-o relație de cuplu;
-
lipsa de afecțiune și validare;
-
sentimentul repetat că „nu ești suficient de bun”.
Astfel de experiențe, deși mici și deseori ignorate, „sapă” încet în interior și ajung să influențeze adultul de mai târziu. Ele pot determina dificultăți în a finaliza proiecte, teamă de eșec, perfecționism excesiv sau probleme de comunicare.
Psihologii atrag atenția că traumele mici nu dispar pur și simplu. Dimpotrivă, se pot acumula și pot genera comportamente repetitive sau blocaje emoționale. „Acordarea atenției acestor răni interioare este esențială pentru vindecare. Nu e nevoie să așteptăm un moment de criză majoră pentru a cere ajutor, ci să fim atenți la semnalele subtile pe care ni le trimite propriul suflet”, spune Mihaela Alexandrov.
Recunoașterea este primul pas. Acceptarea faptului că și experiențele mici, dar dureroase, au valoare și impact emoțional deschide drumul către vindecare. Apoi, dialogul cu un specialist poate ajuta la rescrierea poveștii personale și la recăpătarea încrederii de sine.
„Rănile mici, dar repetate, pot fi la fel de dureroase ca un accident major. Ceea ce contează este să nu le ignorăm și să învățăm să ne oferim acea grijă și blândețe pe care, poate, nu am primit-o la timp”, conchide psihologul.
