Iarna este întotdeauna un prilej de reflecție și de revenire la tradițiile care ne definesc ca popor. În acest spirit, membrii clubului „Seniorilor 50+” s-au adunat recent pentru a celebra sărbătorile de iarnă și a depăna amintiri din copilărie. Întâlnirea a fost o adevărată călătorie în timp, de la sărbătoarea Sfântului Andrei și până la Ioan Botezătorul, fiecare participant aducând în discuție obiceiuri care astăzi par uitate, dar care odinioară dădeau farmec fiecărei ierni.
Amintirile au curs liber – despre cum se pregătea casa și masa de sărbătoare, despre colindele și urăturile care adunau întreaga comunitate în jurul focului și despre șezătorile care legau vecinii și rudele prin povești și cântece. Comparând aceste tradiții cu modul în care sărbătorim astăzi, participanții au observat că, deși tehnologia și ritmul alert al vieții moderne au schimbat anumite obiceiuri, esența sărbătorilor – bucuria împărtășită cu familia și prietenii – rămâne aceeași.
Atmosfera întâlnirii a fost întregită de colindele interpretate de Prisacari Doina și Ivanovici Daniela. Cântecele „Eu mă rog la Domnul” și alte colinde cunoscute au răsunat cu o emoție aparte, reamintind tuturor că aceste melodii nu sunt doar muzică, ci purtătoare de valori, credință și tradiții transmise din generație în generație. Alături de ei, bibliotecarele de la IPLT „C. Stere” au contribuit la buna desfășurare a evenimentului, împărtășind informații despre obiceiuri, istoria sărbătorilor și modalități de păstrare a tradițiilor.
Victoria Marinovici, bibliotecara principală a filialei nr. 4, a subliniat importanța acestor întâlniri: „Cred că este important de a păstra tradițiile și sărbătorile de iarnă. Ele ne ajută să nu uităm cine suntem, de unde venim și ce valori ne definesc ca popor. Colindele, urăturile, șezătorile și mesele de sărbătoare adună familia, rudele și vecinii”.
Evenimentul a demonstrat că tradițiile nu sunt doar o amintire a trecutului, ci un liant social și cultural. Ele ne învață răbdarea, respectul pentru cei din jur și frumusețea gesturilor simple – un colind cântat cu vocea tremurândă, un zâmbet împărțit cu vecinul, sau o masă pregătită cu drag pentru întreaga familie.
