În acest ritm, tinerii din Moldova, tot mai mulți, își vor face bagajele și vor pleca spre Europa. Prea puțin se vor mai interesa de ce se întâmpla în țara lor. Vor rămâne doar bătrânii nostalgici după Stalin și Putin. Contribuția României și a Europei se va micșora tot mai mult. Rusia, se știe, nu va băga bani în Moldova. Este clar că în aceste condiții Moldova se va adânci în sărăcie și datorii. Speranța la un trai modern se va depărta și tinerii nu vor mai dori să locuiască aici. Au văzut și ei cum se trăiește prin alte locuri ale Europei și vor altfel de trai.
Din păcate, nostalgicii după comunism și socialism nu vor să audă de Europa. Populația îmbătrânită și câțiva fanatici vor rămâne cu fața îndreptată spre Rusia până la moarte. Dar copiii lor vor locui la Madrid, Roma sau București. E jalnic, dar nu se întrevăd speranțe de mai bine. Mentalitatea este un zid greu de trecut. Mi-e teamă că se va ajunge la răzbunări de tip mafiot și nu e departe acest pas. Viitorul va demonstra ca viziunea unora care mai cred încă în himere privind tătucul de la răsărit, este una greșită. Dar va fi prea târziu pentru tineretul moldovean care, scârbit de politica roșie, se va dezrădăcina de țara mumă și-și va găsi căminul în lumea civilizată a Europei. Nimeni nu spune că Europa e numai lapte și miere, că Romania e raiul pe pământ sau că nu sunt și acolo nedreptăți, furturi și fărădelegi, dar, totuși, comparați, vă rog, nivelul de trai și veți avea răspunsul.
- “Peste ani, se va întâmpla ca la noi, comuniștii vor dispărea,
dar va fi prea târziu. Generațiile noi vor fi tot mai departe de idealurile Unirii și se vor împrăștia prin lume, lăsând Moldova în voia sorții sfârtecată de monștrii cunoscuți, care se vor înfrupta din ce va mai rămâne și din pământul bogat al agriculturii.”
Am mers și eu prin Europa și prin toată România, dar când am intrat pe teritoriul Moldovei, traversând localitățile până la Soroca, am fost stupefiat să văd sărăcia oamenilor. Să văd casele toate acoperite doar cu azbest sau internită care la noi nici pe grajduri nu se mai pun, știindu-se că provoacă boli grave – cancere. Să văd gardurile vai de ele. Mi se părea că văd România de acum 40-50 de ani, dar parcă tot nu era chiar atât de săracă. Dacă nici după destrămarea Uniunii Sovietice Moldova nu este în stare să fie condusă de oameni care să o ridice din noroi, atunci este condamnată să trăiască la nivelul cel mai slab al Europei. Peste ani, se va întâmpla ca la noi, comuniștii vor dispărea, dar va fi prea târziu. Generațiile noi vor fi tot mai departe de idealurile Unirii și se vor împrăștia prin lume, lăsând Moldova în voia sorții sfârtecată de monștrii cunoscuți, care se vor înfrupta din ce va mai rămâne și din pământul bogat al agriculturii. Dacă azi în Bălți, acolo unde s-a votat pentru prima dată Unirea, astăzi nu se mai aude vorbindu-se romanește pe strada, iar preotul-episcop este fluierat atunci când depune flori la statuia lui Ștefan Cel Mare, asa va ajunge întreaga Moldovă în ritmul în care se depărtează cu pași mari de România și de Europa, cu fiecare zi, cu fiecare scrutin și cu fiecare lege votată în Parlament. Romania este tot mai dezamăgita de evoluția lucrurilor din Moldova. Cu siguranța ajutoarele și banii promiși se vor împuțina pe viitor. Aș vrea din inimă să mă înșel în privința previziunilor mele, însă rezultatul alegerilor care tocmai s-au încheiat este de natură să-mi trimită orice speranță spre deznădejde.
Gheorghe Mocanu, scriitor, publicist, prozator și dramaturg, membru al Uniunii Scriitorilor din România.
