Uneori, viața scrie scenarii mai captivante decât orice film. Era o seară obișnuită de toamnă, o femeie a urcat într-un microbuz care pleca din Soroca spre Chișinău. Drumul promitea să fie unul liniștit, însă o întâlnire neașteptată i-a schimbat ritmul inimii.
În salon se afla un bărbat trecut de 40 de ani, cu alură prietenoasă și zâmbet cald. Purta o geacă portocalie, blugi albaștri și adidași albi. Atunci când i-a oferit un loc lângă el, conversația a venit de la sine. Glume simple, schimburi de priviri și chiar un tort „Poveste” a devenit pretextul pentru a rupe gheața. Din vorbă în vorbă, s-au trezit discutând despre lucruri banale, dar cu o naturalețe rar întâlnită între doi necunoscuți.
Pe drum, șoferul a anunțat că va duce pasagera până la destinația dorită, la marginea orașului. Bărbatul se pregătea să coboare, dar atunci când femeia i-a spus că mai merge câteva stații, a ales să rămână. Semn că nu dorea să lase firul conversației să se piardă. A lăsat să se înțeleagă că ar vrea să o cunoască mai bine.
Atunci, femeia — poate din timiditate, poate din teamă — a rostit o minciună: că acasă o așteaptă un soț. Auzind aceste cuvinte, bărbatul a cerut șoferului să oprească, s-a ridicat și, cu un simplu „scuze”, a coborât. Microbuzul și-a continuat drumul, dar în sufletul femeii a rămas un regret apăsător. Nu avea soț. Iar sinceritatea ar fi putut schimba povestea.
În doar câteva clipe, oportunitatea unei posibile legături s-a stins la fel de repede cum se sting luminile unui oraș privit prin geamul unui autobuz. Câteva secunde după plecare, femeia a întrebat șoferul dacă știe ceva despre necunoscutul călător. Răspunsul a fost scurt: urcase din zona autogării. Nimic mai mult.
Astfel, povestea a rămas suspendată între adevăr și regret. Un bărbat anonim, o femeie care și-a dorit să-și retragă vorbele, și o întâlnire pe care destinul pare să o fi scris doar pe jumătate. Dacă bărbatul se regăsește în această istorisire, este rugat să revină cu un mesaj.
