Sa ne aducem aminte de el…Un preot bun, din Dolhasca, județul Suceava, a fost tată adoptiv pentru 18 copii. Gheorghe Saftiuc și soția sa au grijă de copii încă din anii ’90, când s-au mutat la Dolhasca.
Satul nu avea o casă preoțească, iar biserica era avariată. În patru ani, preotul a reușit să repare acoperișul bisericii și picturile. De asemenea, a avut grijă de curte și a pus piatră naturală, un gard, o poartă și o alee.
După ce a reparat biserica, preotul s-a gândit că trebuie să ajute comunitatea și a fost interesat să-i ajute pe cei săraci. S-a gândit să facă o supă la bucătărie, unde copiii să poată mânca o masă caldă. Cu toate acestea, și-a dat seama că existau probleme mai mari în comunitate. Mulți copii proveneau din familii fără resurse financiare.
A făcut niște cercetări și a descoperit că putea folosi vechea clădire a școlii, care era în ruine. A înființat o societate caritabilă, a cumpărat școala și apoi a renovat-o. Apoi a primit copii din familii destrămate. La început, a adus 6 frați orfani.
Pentru a putea întreține casa de orfelinat, preotul a înființat un atelier de tâmplărie cu ajutorul unei organizații caritabile din Germania. A început să fabrice mobilă, iar cu banii strânși din vânzări a construit o brutărie. Acum, copiii învață cum să lucreze într-un atelier de tâmplărie și în brutărie, iar preotul speră că abilitățile învățate îi vor ajuta mai târziu în viață. Într-adevăr, a reușit să-i ajute pe mulți dintre ei, deoarece o fată din primele generații de orfani care au crescut în casă lucrează acum ca brutar în Suedia.
A avut grijă de mulți copii, iar unii dintre ei au locuit 10-12 ani în casă. În același timp, preotul a căutat mereu membri ai familiilor acestora pentru a-i ajuta. Unii copii sunt orfani, iar alții provin din familii destrămate.
La orfelinat, copiii au avut o viață de familie. Au mers la școală, si-au facut temele într-o sală de studiu, au învățat dansuri tradiționale, muzică și dansuri clasice, au mers în excursii și camping.
Când au implinit vârsta de 18 ani, unii dintre ei s-au mutat, s-au căsătorit ,au mers la munca. Pentru cei care nu au reușit încă să se mute, preotul a construit o clădire socială cu 7 garsoniere unde puteau locui.
Preotul a ajutat și un tânăr să-și construiască o casă. Preotul i-a dat o bucată de pământ de ziua lui și împreună au construit casa.
Uimitor, preotul a construit și un cabinet stomatologic, o fermă de animale și a ajutat la renovarea unui spital.
Din păcate, el nu mai este printre noi, dar trebuie sa-l reamintim pentru faptele lui. Dumnezeu sa aibă grijă de sufletul lui bun!
SURSA: Atlasul vieții
