Se scurge al patrusprezece an de când draga, scumpa și iubita mea soție Sofia a plecat dintre rândurile noastre în lumea cu cei drepți. Întrutotul sunt de acord cu ideile expuse de oameni ce au retrăit și continua să mai retrăiască pierderi ai oamenilor iubiți cu inima, prieteni de viață, generoși, înțelepți, inteligenți, gingași, omenești, eleganți, abținuși în vorbe ofensatoare, cântăriți în gânduri și în fapte urâte, etc.
Credința, voința și dragostea sunt un mare dar dat de la Dumnezeu. Recunosc am avut parte de ele fiind venite numai și numai de la soția mea Sofia. Atât credința, voința și dragostea înseamnă să nu jigniți pe nimeni, să preferi fericirea altora propriei fericiri, să suferi pentru a ajuta pe cel iubit ceea cei veșnica ta pomenire scumpa mea Sofie.
Pe lângă cele expuse nu pot trece cu vederea și creația în măsura posibilităților au fost specific soției mele Sofia de la care a ajuns și la mine în cele din urmă. Dragostea îi face pe oameni să se simtă egali și binevoitori cu cei din jur, nu-și permite vorbe ofensatoare, cântărită în gânduri și-n fapte urâte. Dreptul de a crea îl au doar ce cunosc dragostea, cei binecuvântați de Dumnezeu.
Vasile Popușoi, mun. Soroca, pensionar
