Pe ulițele liniștite din Cremenciug, satul micuț așezat pe malul Nistrului, oamenii s-au obișnuit deja cu prezența unei doamne blânde, dar hotărâte, care le trece pragul casei ori îi așteaptă la Oficiul de Sănătate. Este Iulia Popescu – asistentă medicală de familie, care a ales să își scrie povestea profesională nu în oraș, unde drumurile par mai ușoare, ci alături de oamenii simpli de la sate.
„M-am născut într-o familie modestă, suntem trei fete la părinți. De mică am visat să fiu medic. Îmi plăcea să cred că pot alina durerea cu o vorbă bună și cu un gest de grijă”. Visul copilăriei a prins contur după colegiul de medicină din Chișinău, iar primele experiențe i-au arătat cât de grea, dar și cât de frumoasă e această cale.
Ani buni a lucrat la Rudi, satul de baștină, unde oamenii au învățat să aibă încredere în ea. Din anul 2000, viața ei a fost legată de medicina primară, acolo unde se începe totul. De la o simplă consultație până la decizii care pot salva o viață.
Anul acesta, 2025, și-a schimbat destinul profesional și a pășit într-o nouă etapă – Centrul de Sănătate Visoca și Oficiul de Sănătate Cremenciug. Nu a fost o alegere întâmplătoare. Cremenciug este satul de baștină al soțului, iar legăturile de familie și apropierea sufletească au făcut-o să simtă că locul acesta o aștepta. „Aici oamenii sunt altfel. Sunt calzi, buni, dornici să vorbească. Mă primesc cu respect și cu zâmbet. Când intru în curtea lor, parcă intru la mine acasă”.
Cu cei 446 de locuitori, satul nu pare mare, dar fiecare om contează. Într-o comunitate mică, rolul medicului nu se rezumă la rețete și tratamente. Înseamnă profilaxie, sfat, explicație și, mai ales, timp oferit fiecăruia.
De cinci luni, Iulia face zilnic drumul spre Cremenciug. Îi cunoaște deja pe mulți dintre localnici pe nume, iar ei au prins curaj să îi bată la ușă pentru orice nelămurire. „Aici nu doar tratezi, ci și educi. Îi învăț să meargă la control, să fie atenți la semnalele trupului. La țară oamenii au nevoie să fie ascultați și să simtă că cineva e de partea lor.”
