În fiecare zi care ne apropie de turul doi al alegerilor prezidențiale din România și de alegerile parlamentare din Republica Moldova aflăm cât de greu o ducem noi toți pe ambele maluri ale Prutului, câtă sărăcie este în jurul nostru, ce ne așteaptă bun și frumos dacă cutare sau cutare va avea câștig de cauză și, invers, ce dezastru va fi dacă cutare sau cutare nu se va vedea cu sacii în căruță.
Or, mai multă lume politică și susținătorii ei nu pune accentul pe programele electorale și nu vede bârna din propriu ochi, dar preferă tonul apocaliptic și critică cu vehemență paiul din ochiul concurentului/concurenților. Și dacă, în cazul meu, ași fi căzut de pe Lună poate credeam că dracul chiar este atât de negru precum îl desenează unii, dar dat fiind faptul că sunt trăitor și călător în acest spațiu mioritic îmi permit luxul să nu fiu de acord cu armata de analiști și comentatori, fie aceasta de la București ori de la Chișinău care, cred eu, trăiește după principiul „după 18 mai, în cazul alegerilor prezidențiale din România și după 28 septembrie, în cazul alegerilor parlamentare din Republica Moldova să vină și potopul.
Bunăoară, cum îi stă bine unui cetățean activ, care nu are doar drepturi, dar și îndatoriri, inclusiv de a participa în viața politică a Țării, urmăresc cu mare atenție dezbaterile electorale de la București (pentru ca în ziua respectivă să fac alegerea corectă și să nu-mi arunc votul în vânt) și, deseori, îmi vine să-mi fac cruce sau să arunc cu ceva în televizor, fiindcă prea departe s-a ajuns în materie de propagandă și profanare, prea proști și lipsiți de coloană vertebrală ne consideră unii formatori de opinie, care scot foc pe nări cu atâta nonșalanță și atâta tupeu. Vedeți Dumneavoastră, chiar acum, cu câteva zile până la alegeri cineva a aflat că în țară sunt copii care mănâncă doar cartofi în toată ziua, cineva a găsit o bătrânică care vinde dulceață și a făcut din acesta o vedetă de televiziune – chipurile, a muncit femeia toată viața și acum a ajuns să vândă de la gura familiei pentru a supraviețui, cineva și-a dat seama că mai există și copii abandonați, că nivelul studiilor este sub orice nivel, că Bucureștiul este plin de gropi și se sufocă de ambuteiaje, că societatea este dezbinată, că oamenii fug din țară în căutarea unei vieți mai bune. Repet, aceste „descoperiri” nu sunt opera unor oameni simpli, care ar putea-o face din neștiință, dar a unor jurnaliști și politicieni care o fac cu premeditare și cu un scop bine definit – a duce electoratul în eroare și a pune sare pe coada concurentului.
Accesele de ură au devenit o normalitate, criticile nefondate au luat locul realităților, în procesul electoral au fost implicate rudele candidaților, fără menajamente și fără a ține cont de faptul că și în România, ca și pretutindeni, există viață și după data de 18 mai. În loc să se vorbească și să se discute pe seama programelor electorale, se vorbește la modul abstract despre iubire și credință, de parcă am fi la o slujbă religioasă, dar nu într-o campanie electorală, care are rigorile sale. Se ard poduri, se strică relații de o viață, se merge perete la perete și se vehiculează ideea despre așa-zișii asasini mediatici. În „laboratoarele” candidaților se plămădesc și se servesc electoratului care, în bună parte, cade pradă cinismului și ipocriziei celor care consideră că, pentru a câștiga pot fi utilizate toate mijloacele, minciuni sfruntate și documente falsificate care, în era tehnologiilor informaționale nu necesită multă minte și bani. A devenit viral, de exemplu, cazul cu falsificarea diplomei de bacalaureat a candidatului care este dublu câștigător al olimpiadei internaționale la matematică.
Apropo, ceea ce se întâmplă în aceste alegeri în România nu mai este o chestiune internă, dar una de rezonanță internațională. În acest context voi aminti despre scrisoarea celor șapte foști ambasadori ai SUA în România, în care, fără a da nume, se vorbește despre „un pericol clar și prezent pentru democrație, libertate și prosperitate”. De altfel, mi se pare semnificativ faptul că aceștia șapte sunt republicani și democrați, din timpul administrației Clinton până la administrația Trump și adresează acest mesaj nu în calitate de reprezentanți oficiali ai Guvernului SUA și nici în vreo altă calitate profesională, ci în calitate de cetățeni americani care și-au dedicat ani din viața și reputația lor pentru a-i ajuta pe americani și pe români să se ajute reciproc. Să nu apleci urechea la adresarea lor ar fi nu doar o greșeală pe moment, dar și una strategică, fiindcă un vot dat unuia din cei doi candidați ar însemna, conform foștilor ambasadori, că apărarea și sprijinul economic al Statelor Unite pentru românii de rând riscă să fie afectate drastic. Chiar dacă cineva se bate în piept și numără prietenii pe care îi are astăzi la Casa Albă.
În fine, nu mai este mult până departe și doar peste câteva zile electoratul își va spune cuvântul așa cum îi dictează propria conștiință, dar nu cum cineva își dorește. Pe de altă parte, indiferent care va fi rezultatul alegerilor perdantul va contesta votul oamenilor și va găsi o sumedenie de cauze care să-i justifice eșecul. Așa s-a întâmplat întotdeauna, așa se va întâmpla și de data aceasta, cu siguranță.
Și la sfârșit, îmi permit să mai citez din scrisoarea foștilor ambasadori americani: „Ca prieteni ai românilor, de la Maramureș până la Constanța și de la Timișoara până la Iași – cu fiecare județ și comună dintre ele – sperăm din inimă ca prietenii noștri români să reafirme valorile transatlantice și că vor respinge orice alianță percepută cu interesele lui Putin. Noi nu putem vota la alegerile prezidențiale din România. Dar voi puteți”.
Dumnezeu să binecuvânteze România!
