Premiera spectacolului „Astăzi e ziua mea” de Emil Gaju, prezentată la Teatrul „Veniamin Apostol” din Soroca, s-a desfășurat la 11 mai 2026, într-o atmosferă intensă și reacții sincere din partea publicului. Cu o sală plină și o atenție care a însoțit fiecare moment scenic, spectacolul a fost primit cu aplauze și trăit clipă de clipă, mai bine de o oră.
Mulțumiri speciale au fost adresate publicului pentru căldura și energia oferite, dar și interpretei rolului titular din monospectacol — Sofia Spinei, pentru dăruirea scenică și emoțiile transmise spectatorilor. De asemenea, s-a adus recunoștință regizorului Emil Gaju, întregii echipe de creație și tuturor celor implicați în realizarea spectacolului. Producția este realizată sub conducerea lui Petre Popa.
Spectacolul nu promite confort, ci o experiență care se așază treptat în interiorul spectatorului. „Astăzi e ziua mea” este o construcție teatrală care deschide întrebări în societate. Este o poveste a unei tinere de 13 ani, care se descoperă treptat. Cum? Răspunde Sofia Spinei.
– Cum s-a născut în ochii dumneavoastră personajul Lindei din „Astăzi este ziua mea”?
– La această întrebare îmi permit să spun că și eu, în copilărie, am făcut multe „șotii”, care mi-au permis să ajung la o înțelegere mai profundă a personajului. M-au ajutat să nu mă prefac, ci să simt și să trăiesc personajul.
– Pentru cine este acest spectacol?
– Dat fiind faptul că spectacolul „Astăzi este ziua mea” este unul cu impact emoțional și abordează mai multe teme cotidiene, cum ar fi familia, societatea, școala și prietenia, pot spune cu fermitate că este un spectacol pentru toate vârstele.
– Cum a fost lucrul cu regizorul Emil Gaju?
– A fost complicat de la început, pentru că trebuia să fac naveta pentru repetiții, mergeam la Chișinău. Însă între mine și domnul Gaju s-a format o legătură profesională strânsă. Am stat mult împreună și am discutat fiecare pas al personajului, pentru a crea un chip și o atmosferă corespunzătoare operei.
– Cum ai simțit spectatorul în premieră?
– Sincer, la început mi-a fost frică de reacția spectatorului, pentru că spectacolul este unul dur, care deschide realități ale societății de azi. Dar, spre uimirea mea, publicul sorocean s-a obișnuit cu astfel de spectacole și cu regulile din timpul reprezentației.
– Ce a fost cel mai greu de la început până la premieră? Textul?
– Nu. Aș putea spune – tenisul, pentru că trebuia să fiu atentă să nu mă rănesc, căci în momentul în care este nevoie să înveți un pic din alt domeniu îți este greu să greșești.
– Care au fost emoțiile după premieră? Ce ați simțit?
– Aș răspunde tot cu o întrebare: de ce alege un om să fie actor? Răspunsul este simplu — pentru adrenalina de după spectacol. În ziua de 11 mai, înainte de a intra în scenă, aveam impresia că am uitat să respir. Iar după ce am auzit ropotele de aplauze, mi-am regăsit liniștea și sufletul.
– Care este mesajul spectacolului?
– Metatema spectacolului este că viața este frumoasă și merită trăită, iar atunci când ai impresia că ești singur, există întotdeauna o rază de lumină.
