Tableta de vineri
Să nu creadă cineva, Doamne ferește, că însemnătatea evenimentului care a avut loc duminică, 26 aprilie, în Cetatea Soroca – Forumul Național „Uniți sub tricolor”, care a reunit cetățenii sub semnul identității, istoriei și aspirației comune românești – este pusă cumva îndoielilor, dar mai bine să sufli și în iaurt decât să te frigi cu apă rece. Or, istoria contemporană a Basarabiei cunoaște cazuri, când cele mai frumoase și nobile intenții s-au soldat cu rezultate minime, în cel mai bun caz sau au fost înăbușite în fașă, în cele mai rele cazuri.
Până a veni cu un exemplu concret, care să justifice semnul întrebării din titlu vreau să-mi scot pălăria în fața celor câteva sute de unioniști care, în pofida intemperiilor vremii și în ciuda pronosticurilor pesimiste au venit la Cetatea lui Ștefan cel Mare pentru a cere reîntregirea Țării nu într-un proxim viitor, care la noi se măsoară în decenii, dar într-un termen care ar da posibilitatea și octogenarilor, bunăoară, să viseze frumos și să prindă vremurile când Prutul nu mai este apă de hotar. Am văzut oameni frumoși pe care mi-ași fi dorit să-i strâng la piept, pe toți laolaltă și pe fiecare în parte, veniți nu doar din aproape toate localitățile raionului Soroca, din multe raioane și orașe ale republicii, potențiale localități unde s-ar putea organiza astfel de forumuri – Chișinău, Bălți, Edineț, Drochia, Dondușeni, Ungheni, Florești, Leova…, dar și din Botoșani, Suceava, Buzău, Iași, Bacău…, care au demonstrat că sângele apă nu se face și că UNIREA nu este doar o năzuință, dar și un deziderat care poate fi transformat în certitudine. Pe de altă parte, nu am văzut la Forul oameni pe care ași fi dorit să-i văd și, astfel, să aflu răspuns la întrebarea deloc retorică, care rămâne o nebuloasă și care mă macină – de ce zeci de mii de soroceni, care sunt cetățeni ai Țării și beneficiază de atâtea privilegii, inclusiv materiale, sunt atât de indiferenți sau chiar rău intenționați când este vorba despre propriul viitor și despre viitorul copiilor și nepoților noștri. Inclusiv din cauza pasivității lor numărul celor prezenți la eveniment nu pare spectaculos, cu siguranță, dar în astfel de cazuri contează nu atât numărul, cât calitatea. Au avut dreptate, cu părere de rău, acei care nu și-a ascuns dezamăgirea – chipurile, realitatea din Cetate a fost sub așteptări, dar…Să facă alții mai bine ca sorocenii și noi doar îi vom aplauda.
Revenind la evenimentele unioniste care pot fi considerate eșecuri lamentabile eu ași aminti doar de unul, care a justificat „porecla” de mămăligari, care deseori ni se pune în cârcă. Sper ca nimeni să nu se supere, fiindcă nu este nimic de rău, iar mămăliga este un preparat tradițional românesc obținut prin fierberea făinii de porumb (mălai) în apă cu sare, rezultând o pastă densă, consistentă, cu textură granulară. Considerată un aliment de bază, istoric a funcționat ca substitut pentru pâine, fiind apreciată pentru versatilitatea sa, gustul simplu și valoarea nutrițională, fiind o sursă de carbohidrați complecși. Adică, nimic de rău, dar, vorba regretatului meu coleg, Grigore Zănoagă, „dacă n-am glumi și n-am spune ce este drept”… Așadar, este vorba despre lansarea Sfatului Țării-2, exact zece ani în urmă, pe data d 27 martie 2016. Evenimentul a avut loc la Chișinău, la Palatul Național, marcând împlinirea a 98 de ani de la Unirea Basarabiei cu România, iar rolul de organizator și l-a asumat Blocul Unității Naționale, din care făceau parte 22 de organizații non-guvernamentale, care aveau în componență personalități notorii propuse și selectate prin vot. Coordonatorul Blocului, Constantin Codreanu, menționa atunci că inițiativa de lansare a Sfatului Țării-2 vine în întâmpinarea creșterii numărului de unioniști în Republica Moldova. Și atunci, ca și acum unioniștii își propuneau să lanseze o serie de acțiuni de lobby, de convingere a populației, dar și a celor cu funcții de conducere de la Chișinău și București pentru a face pași concreți spre Unire. De altfel, scriitorul Nicolae Dabija, Dumnezeu să-l ierte, spunea atunci că „…Republica Moldova este un stat falit, care nu mai poate fi resuscitat, iar lozinca noastră trebuie să se schimbe din Republica Moldova – țară de succes, în Republica Moldova – parte a României. Noi, societatea civilă, nu trebuie să contăm pe politicieni, ei au cu totul alte scopuri. Este foarte important să scoatem sârma ghimpată nu atât cea de pe Prut, cât cea din mintea basarabeanului nostru”.
Ba mai mult, Sfatul Țării-2 a adoptat, cu 1700 de voturi Declarația de Unificare și Foia de parcurs al reunificării până în anul 2018, când parlamentele de la Chișinău și București trebuiau să voteze Unirea, dar… Fiind participant la acel eveniment eu mi-am dat seamă că scopul organizatorilor și mecanismul de implementare a ideilor unioniste sunt pe drumuri paralele, care nu au nici o șansă să se intersecteze vreo-dată. Adică, atunci știam unde ne-am pornit, dar nu știam cum să ajungem, strategia era clară, dar nu și mecanismele. De altfel, trebuia doar să arunci un privire spre unii din acei care au fost cocoțați pe scena Palatului Național ca să înțelegi că erau prea mulți raci, broaște și știuci care nu putea face altceva decât să răstoarne carul. Până la urmă așa și s-a întâmplat, iar cel mai important lucru care s-a produs în Plenul reunit al Legislativului de la București, în data de 27 martie anul 2018, în cadrul ședinței solemne dedicate celor 100 de ani de la Unirea Basarabiei cu România, prin care toată clasa politică românească a dat un mesaj esențial cu privire la viitorul Republicii Moldova, votând aproape în unanimitate Declarația de reunire a celor două maluri de Prut. La Chișinău nu s-a produs nimic, iar Nicolae Dabija, Ion Ungureanu, Alexandru Moșanu, Eugen Doga, Petru Bogatu au plecat în eternitate, fără a-și vedea visul împlinit…
În fine, după Sfatul Țărtii-2 au urmat și alte tentative de a consolida societatea și de a înfăptui UNIREA, dar nu s-a mers mai departe de intenții și simboluri, iar motivul principal au fost mămăliga din noi și trădările pe bandă rulantă. Or, fiind pașnici din fire noi, prin toate fibrele sufletului nu vrem nimic mai mult decât să se instaureze stabilitatea și certitudinea pe acest colț de rai, care mereu a fost în calea intereselor străine. Iar acest deziderat se vede clar și în Apelul adresat Parlamentului României și Parlamentului Republicii Moldova și votat unanim de toți cei prezenți la Forum.
Și încă ceva. Spre deosebire de Sfatul Țării-2, Forumul național al unioniștilor de la Soroca „Uniți sub Tricolor” a înmânat acest Apel deputatului Parlamentului de la București, Alexandrin Moiseev, și deputatului Parlamentului de la Chișinău, Ion Babici nu doar pentru a lua act de acest document, care nicidecum nu poate fi interpretat ca unul simbolic.
De altfel, ieri, 30 aprilie, deputatul Ion Babici î înaintat, în acest sens, un demers spicherului Igor Grosu. Și tot ieri, deputatul Alexandrin Moiseev a citit Apelul în plenul legislativului de la București.
Acum așteptăm acțiunile concrete ale celor două legislative ca să aflăm răspuns la întrebarea din titlu…
Mai jos urmează textul Apelului:
APEL
către Parlamentul României și Parlamentul Republicii Moldova
Adunarea Națională a cetățenilor reuniți sub semnul identității, istoriei și aspirației comune românești, întrunită la 26 aprilie 2026, la Cetatea Soroca, în cadrul Forumului Național „Uniți sub Tricolor”, având în vedere:
Actul Unirii Basarabiei cu România din 27 martie / 9 aprilie 1918, votat de Sfatul Țării, ca expresie legitimă a voinței democratice a populației dintre Prut și Nistru, prin care Basarabia a revenit în mod firesc și legitim în cadrul statului național român;
voința de unitate exprimată democratic la nivel local, reflectată în mod exemplar prin hotărârea Adunării Generale a Zemstvei din districtul Soroca din 13 martie 1918, adoptată în unanimitate, prin care s-a susținut unirea Basarabiei cu România;
faptul că această unitate a fost întreruptă prin ocupația sovietică și prin consecințele pactului criminal sovieto-nazist Molotov–Ribbentrop, care a generat dezmembrarea teritorială și tragedii istorice profunde pentru populația dintre Prut și Nistru;
Declarația de Independență a Republicii Moldova, care condamnă explicit actele de ocupație și deznaționalizare, reafirmă adevărul istoric, identitatea românească, continuitatea lingvistică și culturală și dreptul legitim la autodeterminare;
Declarația de Suveranitate a Republicii Moldova, ca act fundamental de reafirmare a dreptului cetățenilor la libertate politică, demnitate națională și alegere democratică a propriului destin;
situația geopolitică gravă din regiune, profund afectată de agresiunea militară a Federației Ruse împotriva Ucrainei și necesitatea consolidării securității, stabilității și rezilienței în spațiul românesc și european;
principiile consacrate în Actul Final de la Helsinki și în dreptul internațional, inclusiv dreptul inalienabil al popoarelor la autodeterminare și la reunificare pașnică prin exprimarea liberă și democratică a voinței populare;
precedentele europene de reunificare pașnică validate de dreptul internațional și reflectate în istoria recentă, inclusiv reunificarea Germania;
Declarația Parlamentului României din 27 martie 2018, adoptată cu ocazia Centenarului Marii Uniri, prin care este reafirmată disponibilitatea de a acționa în vederea reîntregirii naționale, în condițiile exprimării democratice a voinței cetățenilor de pe ambele maluri ale Prutului;
constatând că voința de apropiere, solidaritate și reunificare se manifestă constant, legitim și convergent în spațiul public, fiind susținută de cetățeni, reprezentanți politici, lideri de opinie, mediul academic și societatea civilă atât în Republica Moldova, cât și în România;
afirmând că populația dintre Prut și Nistru este parte vie și inseparabilă a națiunii române, iar reîntregirea reprezintă nu doar un proiect politic de viitor, ci și un act de dreptate istorică, de reparație morală și de restabilire a ordinii firești a unității naționale;
CEREM:
inițierea, în deplină conformitate cu prevederile constituționale, normele democratice și dreptul internațional, a unui proces coordonat parlamentar și instituțional de restabilire a unității naționale și statale românești, prin reîntregirea pașnică, legitimă și suverană a celor două state românești, România și Republica Moldova, într-un singur stat național unitar și indivizibil, în condițiile exprimării libere, democratice și suverane a voinței poporului român de pe ambele maluri ale Prutului.
Considerăm că acest proces de reîntregire națională reprezintă cea mai solidă garanție pentru consolidarea securității, stabilității democratice, prosperității economice și protejării identității istorice și culturale a spațiului românesc dintre Prut și Nistru.
Adoptat la Cetatea Soroca,
26 aprilie 2026
Acum așteptăm acțiunile celor două legislative ca să aflăm răspuns la întrebarea din titlu…
