Puțini știu că unul dintre stareții care au marcat decisiv destinul Mănăstirea Rohia a fost un basarabean. Protosinghelul Gherontie Guțu, originar din spațiul basarabean și legat de tradiția monahală a Mănăstirea Căpriana, a ajuns în Maramureș într-un moment critic pentru mănăstire. În 1931, când a devenit stareț, așezământul avea datorii mari și exista riscul real de a fi închis.
Potrivit mărturiilor păstrate în mediul bisericesc, Gherontie Guțu, născut pe malul Nistrului, în Holoșnița Sorocii, a acceptat conducerea mănăstirii tocmai în această perioadă dificilă. Prin capacitatea sa administrativă și prin energia cu care s-a implicat în viața obștii, el a reușit să redreseze situația financiară a mănăstirii și să o transforme într-un centru monahal stabil.
Administratorul care a ridicat mănăstirea
Devenit stareț în anul 1931, protosinghelul Gherontie Guțu a reușit să achite datoriile mănăstirii și să finalizeze casa construită lângă biserică. În același timp, a reparat și a extins biserica mănăstirii, consolidând infrastructura așezământului.
Află mai multe și despre alți Soroceni (ne)cunoscuți
Sub conducerea sa, obștea monahală a crescut și a ajuns la 14 viețuitori, fapt care a contribuit la întărirea vieții spirituale și administrative a mănăstirii. Prin tot ceea ce a realizat la Rohia, atât din punct de vedere material, cât și spiritual, starețul Gherontie Guțu este considerat astăzi al doilea ctitor al mănăstirii.
De la Căpriana la Rohia
Înainte de a ajunge în Maramureș, părintele Gherontie Guțu a fost călugăr la Mănăstirea Căpriana, una dintre cele mai vechi mănăstiri din spațiul basarabean. Pentru o perioadă scurtă, el a fost chiar și stareț al acesteia.
Totodată, Gherontie Guțu a fost ucenic al renumiților monahi de la Mănăstirea Optina, un important centru al spiritualității ortodoxe din spațiul slav.
Povestea care i-a schimbat viața
Potrivit mărturiei vrednicului de pomenire arhiepiscop Iustinian Chira, viața lui Gherontie Guțu a fost marcată de un episod dramatic petrecut după anul 1917. Când a ajuns la Rohia, monahul avea puțin peste 30 de ani, însă părul și barba îi erau complet albe. Întrebat de cineva despre această schimbare, el a povestit:
„După 1917 a năvălit la noi, în mănăstire, o bandă de bolșevici. Eu eram într-o cameră la etajul clădirii. Și am sărit din cameră într-un copac din apropierea geamului. Am rămas ascuns în copac. Și am văzut de acolo cum au intrat bolșevicii și i-au omorât pe toți călugării. Pe toți i-au omorât. Și au plecat bolșevicii. Când m-am coborât din copac și m-am dus prin mănăstire – care era plină de cadavrele călugărilor – m-am uitat într-o oglindă și nu m-am recunoscut. Eram pur și simplu alb! Am albit în doar câteva ceasuri!”
Un basarabean care a lăsat o moștenire în Maramureș
Prin activitatea sa de administrator și prin rolul spiritual pe care l-a avut în viața obștii, Gherontie Guțu a devenit una dintre personalitățile importante din istoria Mănăstirea Rohia. Deși originile sale se leagă de spațiul basarabean și de tradiția monahală a Mănăstirea Căpriana, numele său este astăzi asociat mai ales cu renașterea mănăstirii Rohia din perioada interbelică. Povestea sa rămâne un exemplu al modului în care un monah provenit din Basarabia a contribuit decisiv la salvarea și dezvoltarea unui așezământ monahal din Maramureș.
