Puțini știu că unul dintre arhitecții care au modelat imaginea urbană a Lvovului și au format sute de specialiști în domeniu s-a născut la Soroca. Jan Aleksander Bagieński, profesor universitar și autor al unor clădiri emblematice din Europa Central-Estică, și-a început parcursul în nordul Moldovei, devenind ulterior un nume respectat în arhitectura poloneză a secolului XX.
De la Soroca la marile școli de arhitectură ale Europei
Jan Aleksander Bagieński s-a născut la 25 ianuarie 1883, la Soroca, într-o familie de intelectuali, tatăl său fiind jurist. După absolvirea școlii reale, și-a continuat studiile la Gimnaziul Alexandrin din Kerci, iar în august 1902 a plecat la Varșovia, unde s-a înscris la Universitate.
Drumul său academic nu a fost însă liniar. În 1904 și-a întrerupt studiile și s-a stabilit la Lvov, oraș care avea să-i marcheze întreaga carieră. Un an mai târziu a început cursurile la Școala Politehnică Superioară, iar din 1909 a lucrat în biroul de construcții al arhitectului Wojciech Dembiński.
În 1910 și-a finalizat studiile și a obținut dreptul de practică în arhitectură. O experiență definitorie a venit în 1913, când a petrecut două luni la Roma, dedicându-se cercetării arhitecturii antice — influență vizibilă ulterior în stilul său.
Află mai multe și despre alți Soroceni (ne)cunoscuți
Primele proiecte și afirmarea profesională
Până în 1914 proiectase deja unsprezece imobile rezidențiale și clădiri funcționale, realizate de firma lui Dembiński. În 1915 a plecat la Sevastopol, unde a activat ca asistent superior la construcția cazărmilor Corpului Cadeților Marinei. După Primul Război Mondial, în 1920, s-a întors la Lvov și s-a orientat spre proiectarea vilelor urbane — segment în plină dezvoltare în acea perioadă.
Profesorul care a format 370 de arhitecți
Cariera didactică a început în 1921, când a devenit lector la Politehnica din Lvov. În 1933 a primit titlul de profesor. A predat compoziția arhitecturală bazată pe forme clasice, iar după 1939 a continuat să activeze la instituție chiar și după transformarea acesteia în Institut Politehnic sovietic, odată cu izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial.
În perioada deportărilor polonezilor din Lvov, a ales să rămână în oraș. Din 1950 și-a extins activitatea didactică spre domeniul designului interior și a făcut parte din consiliul regional pentru arhitectură și urbanism. De-a lungul carierei a format 370 de arhitecți, lăsând o amprentă educațională majoră asupra breslei. S-a pensionat la finalul anului 1966.
Semnătura arhitecturală: de la neoclasic la funcționalism
La începutul carierei a creat în stil neoclasic, iar după 1920 proiectele sale au căpătat trăsături funcționaliste.
Printre lucrările reprezentative se numără:
* Casa consilierului fiscal Ludwik Hirsch din Lvov (1911–1912)
* Palatul Dowgiałło din Varșovia (1912–1913), realizat după câștigarea unui concurs
* Școala Reală de Fete Janina Karłowicz din Lvov
* Pavilionul central al Târgurilor de Est din Lvov (1922)
* Vila neoclasică de pe strada Ponińskiego (astăzi Muzeul Ivan Franko)
* Sanatoriul „Wiktor” din Żegiestów (1936)
* Sediul Societății Generale de Asigurări din Lvov (1937–1939)
* Complexul sportiv al Politehnicii din Lvov (1950–1952)
A proiectat, de asemenea, biserici, cinematografe, clădiri militare și ansambluri rezidențiale.
Restaurator al patrimoniului arhitectural
Bagieński s-a remarcat și prin lucrări de restaurare și reconversie, printre care:
* Reamenajarea Industrial Bank din Cracovia
* Reconstrucția Palatului Bielskich din Lvov
* Restaurarea mănăstirii dominicane din Lvov
* Refacerea castelului din Berejany
* Reconfigurarea fațadei Palatului Biesiadecki
A participat și la concursuri importante, obținând, între altele, locul III pentru proiectul Muzeului Național din Varșovia (1924).
Sfârșitul vieții și moștenirea lăsată
Jan Aleksander Bagieński a murit la 12 iunie 1967, la Lvov, orașul căruia i-a dedicat cea mai mare parte a vieții profesionale. Este înmormântat la Cimitirul Łyczakowski — necropolă a marilor personalități culturale din regiune.
Destinul lui Jan Aleksander Bagieński demonstrează că Soroca nu a oferit doar figuri locale, ci și personalități care au influențat arhitectura europeană și au format generații întregi de specialiști. De la primele studii până la catedra universitară și proiectele emblematice, parcursul său rămâne o punte între orașul natal și marile centre culturale ale continentului.
