TABLETA DE VINERI.
În ultima vreme, guvernarea de la Chișinău întreprinde, atât pe interior, cât și pe exterior, pași concreți care demonstrează că zicalele gen „mai bine mai târziu decât niciodată” sau „dacă ai zis „a”, rostește și celelalte litere ale alfabetului” își au rostul și în realitățile moldovenești. Or, chiar dacă multe din măsurile întreprinse de cei aflați la putere sunt de-a dreptul tardive (iar deseori și firave), trebuie să apreciem lucrurile atunci când cineva calcă totuși peste propriile frici și prejudecăți și ia decizii care ar putea (trebuie!) urni carul din loc și a ne face să ne credem parte a unei societăți care dorește să scape din mrejele trecutului și să se trateze de nostalgia după vremurile care nu au întoarcere.
De altfel, mereu s-a spus și s-a demonstrat că dacă în promovarea politicilor pe interior nu prea avem cu ce să ne lăudăm (inclusiv pe motiv că reformele întârzie sau sunt declanșate conform principiului „un pas înainte, doi pași înapoi”), apoi pe exterior Republica Moldova este văzută cu ochi buni și primită cum se cuvine în cele mai importante capitale ale lumii. În acest sens, zilele acestea Chișinăul a făcut încă un pas important care, cu siguranță, va fi apreciat acolo unde trebuie și va fi blamat de acei care nu se pot despărți de ziua de ieri și au teamă de viitor. Cu siguranță, vestea cea mare, vociferată de spicherul Igor Grosu, precum că Republica Moldova a demarat, oficial, procedurile de retragere din Acordul de aderare la Adunarea parlamentară a Comunității Statelor Independente (CSI) a dat aripi unora și a turnat plumb în picioarele altora. Chiar dacă este doar primul pas de ieșire reală din CSI, această decizie nu poate să nu aibă continuitate, fiindcă vremurile când ne amăgeam cu gândul că putem sta cu fundul în două bărci a trecut. Astăzi vrăjelile despre posibilitatea cochetării deopotrivă și cu Estul și cu Vestul nu mai au valoare, deoarece toate discursurile diplomatice gen „una nu încurcă la alta” nu-și mai au rostul. Și dacă Chișinăul oficial a decis să rupă poala și să iasă din CSI, așa să fie!
Sincer vorbind, eu niciodată nu am crezut în acest club pe interese, în această adunătură de baroni care îi fac umbră țarului de la Kremlin și care se complac în rolul de lachei și de „egali între egali”, la prima vedere. Fiindcă la a două vedere, CSI a slujit, politic, economic, strategic și cum mai doriți numai unui singur jucător — Federația Rusă. Celelalte componente au contat doar pe hârtie și în pozele de grup, pentru că în realitate CSI nici pe departe nu a însemnat o copie (cum unii o numeau, în zeflemea sau din neștiință) a Uniunii Europene. Această comunitate a fost mereu amorfă și sterilă, cel puțin la nivelul populației simple. Poate că cineva a simțit pe propria piele foloasele aflării RM în acest organism, creat pe ruinele fostei URSS, dar, la general, CSI așa și n-a dovedit să se transforme într-o construcție durabilă și predictibilă. De altfel, acest institut niciodată nu a jucat un rol important în viața statelor care l-au format, iar după ce Georgia (în anul 2009) și Ucraina (2018) și-au anunțat ieșirea din acest CSI, această corabie, cu un căpitan bătrân și bolnav, nu are decât o singură cale — în analele istoriei, după care urmează doar uitarea.
Fără îndoială, mai mulți experți și analiști, care au mâncat o bucată de pâine cu unt de pe urma existenței acestui organism, secondați de armata celor care au grijă doar ca să le fie plin stomacul și au lăsat capul de izbeliște, vor aduce zeci de argumente precum că ieșirea RM din CSI este un pas greșit și că ne așteaptă vremuri grele. Vedeți Dumneavoastră, moldovenii au avut foloase economice esențiale pe care urmează să le piardă. Și, vai!, ce o să facem noi fără „prietenia milenară” cu acei care se complac în rolul de vasali ai Rusiei, cu acei care trăiesc din amintiri și nu dau nici o ceapă degerată când vine vorba de interesele țărilor pe care le reprezintă, chiar dacă uneori mai „zvâcnesc”, dar la fel de repede se și liniștesc — vezi exemplul Armeniei sau a Kazahstanului. Despre embargouri și amestec în treburile noastre interne, despre armata rusă din stânga Nistrului și prețurile exagerate la carburanți, despre coloana a cincea și ieșirile bădărane ale unor elite de la Moscova în adresa autorităților de la Chișinău, despre provocările deschise și implicarea în procesele care au loc în Republica Moldova „pragmaticii” și oportuniștii preferă să nu vorbească…
Și câteva cuvinte despre alegerile din Găgăuzia. Din păcate, dintre cei opt candidați răi a învins cel mai rău. Deși rezultatele scrutinului încă nu au fost validate (unele voci declară că sunt șanse ca acest lucru să nu se întâmple), concluzia este una — Moscova a pus ouăle în mai multe cuibare (citește: în toate opt!) și, cum nu o dai, tot omul lor a câștigat. Drept exemplu este faptul că „independentul” care a fost învins în finală de o necunoscută, în loc să se revolte din cauza încălcărilor flagrante comise, a băgat codița între picioare și, într-un stil de mare lacheu, și-a recunoscut înfrângerea…
În rest, ne vedem duminică, 21 mai, la Adunarea „Moldova Europeană”!
