Este profesor de meserie, dar și un mare împătimit al sportului-rege. Când tinerii din sat i-au propus să le fie un fel de șef de echipă, nu a ezitat mult, or consideră fotbalul nu doar o posibilitate de a promova modul sănătos de viață, dar și un bun prilej de a face viața de la sat mai interesantă și mai dinamică. Se numește Viorel Țarălungă, predă geografia la Liceul Teoretic „Ion Creangă” din Soroca, iar în timpul liber antrenează echipa sătească de fotbal, participantă în campionatul raional…
– Cum ați dori să vă numesc, domnule Țarălungă, antrenor sau organizator de competiții?
– Sincer vorbind, nu știu ce să vă răspund, fiindcă nu sunt nici una, nici alta. Să fii antrenor trebuie să ai studii speciale, iar eu, desigur, nu le am. Organizator să fii la fel trebuie să ai abilități în fotbal, eu însă sunt un amator pur sânge. Numiți-mă, dacă doriți, un prieten și un frate mai mare al fotbaliștilor de la Ocolina.
– De altfel, cum a început colaborarea Dvs. cu echipa?
– Simplu de tot. Mi s-a adresat un grup de tineri din sat care ardeau de dorința de a participa în campionatul raional și care nu aveau o persoană care să-i consolideze…
– Apropo, ceva ani în urmă exista o echipă de fotbal la Ocolina care, ulterior, a dispărut…
– Este adevărat, istoria contemporană a fotbalului din satul nostru a început în anul 2012, când de echipă s-au ocupat domnii Tudor Cilipic și Vladimir Ceban. Acea echipă a participat în campionatele raionale în perioada 2012-2016, după care a luat o pauză de doi ani. Anul acesta s-au adresat tinerii la mine să-i ajut.
– Ce a urmat după aceasta?
– Am mers la primărie, unde am avut o discuție cu doamna primar Valentina Ceban, care a promis că va ajuta echipa cu deplasările la meciuri, cu asistența medicală, cu echipament și serviciile polițistului de sector. Despre salarii sau prime nu a fost vorba, fiindcă bugetul primăriei este auster. Am transmis toate aceste condiții băieților și aceștia au fost de acord să ne înscriem în campionatl. Ce a urmat ați văzut cu toții — echipa noastră a avut o evoluție ștearsă și a ocupat ultimul loc.
Tudor CILIPIC, consilier local:
„…Întotdeauna m-a fascinat fotbalul, doar aici se combină atletismul cu şahul, adică dinamismul jocului cu tactica de a crea combinaţii cu jucători bine pregătiţi atât fizic, cât şi intelectual. Aş vrea să sper că în inimile băieţilor a rămas destul optimism şi spirit de combatant pentru a lupta şi a învinge în următorul campionat, pentru a învăţa din propriile greşeli şi din reuşitele învingătorilor”.
– Considerați ultimul loc o reflectare a realităților sau ați fost victime ale unor factori colaterali, să zicem, a greșelilor de arbitraj?
– Fără îndoială, ultimul loc în clasament nu este onorabil nici pentru o echipă, dar…în cazul nostru mai importantă totuși este participarea. În ceea ce privește factorii colaterali, aș vrea să spun că am avut parte și de unele nedreptăți, inclusiv din partea arbitrilor, dar nu afirm că greșelile lor au influențat decisiv locul ocupat în campionat. Poate, în timpul și imediat după meciuri am avut careva obiecții și pretenții, după însă lucrurile reveneau la normal. Adică, nu a fost vorba de contestații sau ceva de genul acesta.
– Domnule Țarălungă, vă rog să faceți o analiză succintă a componenței echipei…
– Dacă priviți atent numărul fotbaliștilor — acesta este destul de impunător. Cu toate acestea, la ultimele meciuri de-abia adunam 12-13 fotbaliști… Am început competiția cu jucători sută la sută din Ocolina și numai în retur am adus patru jucători de la Cureșnița Veche. După un meci amical avut cu această echipă am decis să-i invităm pe Radu Cațaveica, Ion Cozlovschi, Andrei Lipa și Vadim Ranga. În rest, am încercat să fac o simbioză între elanul tinerilor și experiența unor fotbaliști cu ștate mai vechi, cum ar fi Andrei Bejenaru, Pavel Pușcaș, Vasile Ursu, Adrian Rotari, Alexandru Ioniță, Vitalie Rusu… Cu părere de rău, aceștia din urmă deseori lipseau de la meciuri, fiindcă sunt angajați în câmpul muncii.
– Despre stadion, antrenamente și spectatori ce ne puteți spune?
– Stadionul sătesc, rămas încă de pe vremea URSS, a fost reabilitat grație străduințelor consilierului Tudor Cilipic, dar nu corespunde standardelor. Cât privește antrenamentele, acestea erau o regulă la începutul campionatului, iar ulterior rar cine mai venea la stadion în perioada dintre meciuri. Sincer vorbind, am fost neplăcut surprins de atitudinea tinerilor, care se „aprinseseră” la începutul campionatului, dar care s-au „stins” mai spre sfârșit. Probabil, au fost dezamăgiți de rezultate și de lipsa de perspective… Și la capitolul „suporteri” mai există rezerve, chiar dacă la meciuri veneau vreo 20-30 de amatori ai fotbalului.
Valentina CEBAN, primarul comunei Ocolina:
„… Și eu, ca primar, și consiliul local suntem gata să susținem echipa de fotbal și în anul viitor. Pentru aceasta avem prevăzuți bani în buget. De altfel, noi am asigurat și vom asigura echipa cu bani pentru deplasări la meciuri, cu echipament (acum fotbaliștii au două rânduri de echipamente), mingi, inventar sportiv. Mai departe depinde totul de băieți”.
– Și ultima întrebare: va participa echipa din Ocolina și în campionatul din anul viitor?
– În ce mă privește, cu siguranță nu mă voi ocupa de echipă, fiindcă am rămas dezamăgit de campionatul trecut și nu văd cum aș putea redresa situația. Echipa însă ar putea să participe, totul depinde de băieți și de primărie.
– Vă mulțumesc pentru interviu.
