Cu cât mai aproape este ziua alegerilor parlamentare cu atât mai vehemente sunt atacurile celor care ne doresc în alte parte decât în Uniunea Europeană, iar declarațiile privind sărăcia în care trăim, chipurile, în prezent și fericirea care ne așteaptă în viitorul apropiat sau, vorba lui Dodon, după vreun an de la „slăbirea curelei”, au luat cote alarmante. Mulți politicieni și susținătorii lor se întrec în falsuri și aiurește fiecare cum poate el mai tare, iar cetățenilor/electoratului nu le rămâne decât să-și astupe urechile sau să-și facă cruce. Or, în această goană nebună și disperată pentru putere s-au trecut deja toate limitele și unica noastră speranță este că oamenii înțeleg cine și cât costă, cine le vrea binele și cine le vrea răul și, în ultimă instanță, ce au acum și ce ar putea pierde dacă vor vota nu cum spune capul, dar cum zice stomacul.
În această ordine de idei vreau să medităm împreună asupra realităților din teren, adică asupra ce avem astăzi în mână și ce am putea pierde, dacă ne lăsăm pradă trepădușilor de tot felul, care pentru câteva ruble chioare sunt gata să-și vândă nu doar propriul prezent, dar și viitorul generațiilor care vin.
Așadar, în caz dacă după alegerile din toamnă la putere revin forțele revanșarde am putea pierde, în primul rând, PACEA și STABILITATEA. Dacă astăzi, trezindu-ne dimineața ne bucurăm de liniște, iar ceea ce se întâmplă în jurul nostru emană o mare doză de stabilitate, după alegerile ratate, Doamne ferește, toate acestea vor dispărea. Cel puțin pacea cu noi înșine va dispare și vom începe să ne măcinăm – de ce?, cum a fost posibil?, ce urmează mai departe?, care va fi viitorul copiilor și nepoților noștri ? Și la propriu pacea ar putea fi periclitată, cel puțin din două motive – ucrainenii ar putea să se supere și să ne învinuiască de trădare, iar rușii, care au trupe pe teritoriul nostru ar putea folosi Republica Moldova ca un cap de pod în războiul împotriva Kievului… Am putea rămâne FĂRĂ AJUTOARELE ȘI ÎMPRUMUTURILE DIN EXTERIOR – Uniunea Europeană, SUA și alți donatori nu sunt vaci de muls și nici susținători a unui regim care privește spre Kremlin… Drept consecință a stopării finanțării nu vom mai primi la timp și nu vom avea măriri de SALARII, ÎNDEMNIZAȚII și PENSII, nu vom REPARA și CONSTRUI DRUMURI, ȘCOLI, GRĂDINIȚE, nu vom putea procura AUTOBUZE ȘCOLARE, UTILAJE și TEHNICĂ pentru diferite domenii – unul din liderii formațiunilor politice care slujesc interesele Moscovei, Igor Dodon, a declarat deschis că va trebui „să strângem cureaua” până găsim bani de undeva. Cine a pierdut, însă, acești bani ca noi să-i găsim – Rusia are problemele ei, poate și mai mari ca ale noastre, pentru China suntem niște jucători prea mici, iar alte țări nu prea știu că se ocupă cu filantropia… Am putea pierde PIEȚILE DE DESFACERE, fiindcă a da cu piciorul într-o comunitate în care trăiesc peste 500 milioane de oameni și a te gândi că acel care a trecut cu buldozerul peste merele moldovenești va reveni la sentimente mai bune înseamnă a fi rupt de realitate… Am putea rămâne FĂRĂ REGIMUL LIBERALIZAT DE VIZE, iar exemplul Georgiei trebuie să ne fie de învățătură. Chiar dacă georgienii nu sunt, pardon, niște mămăligari sadea și pot să-și apere onoarea și demnitatea. Inclusiv am putea avea probleme cu plecarea peste Prut unde majoritatea dintre noi au oameni apropiați… Nu în ultimul rând, am putea să nu mai fim în stare să refacem CONTACTUL CU LUMEA CIVILIZATĂ, fiindcă una este să fii alături și să fii susținut de Franța sau Italia, Austria sau Germania și altceva înseamnă să mergi braț la braț cu Coreea de Nord și Venezuela…
Ar mai fi multe de spus la acest capitol, dar vă las pe Dumneavoastră să completați această listă cu eventuale probleme care ar putea să apară după data de 28 septembrie. Sunt convins că fiecare are ce adăuga, fie din plan personal, fie din considerente de ordin general. Important este să înțelegem cu toții că nu este vorba despre niște sperietori, dar despre o realitatea crudă. Și, vă rog nu mai faceți trimiteri și nu aduceți argumente la cât de bine a fost cândva sau cât de rău este în Uniunea Europeană, fiindcă nu mai trec poveștile cu zmei și nici politica drobului de sare nu mai este de actualitate. De altfel, ași fi curios să aflu și opiniile celor care chiar cred cu tot dinadinsul că lumea rusă poate fi o alternativă integrării europene și că aceasta ne poate propune altceva decât război și ură, sărăcie și dezmăț. Or, dacă cineva dorește o astfel de perspectivă înseamnă că sindromul Stockholm a redevenit de actualitate.
În fine, ziua crucială de 28 septembrie va pune toate punctele pe „i” – ori mergem înainte, alături de lumea bună, ori strângem cureaua și rămânem, ca niște nătăflețe, la cheremul țarului care s-a înglodat până în gât și ne trage și pe noi în această mocirlă. O a treia cale, repet, nu există…
