La 10 septembrie 1961, într-o familie de oameni gospodari, harnici și pricepuți din Gura Căinarului, se năștea Iurie Pădureț. Tatăl, Vasile, era meșter cunoscut în sat, iar mama, Anastasia, croitoreasă iscusită. Amândoi erau meșteșugari care îmbinau munca cu respectul pentru tradiții. Într-un asemenea mediu, pasiunea pentru frumos și pentru artă a prins rădăcini firesc.
Încă din copilărie, muzica îl atrăgea. Mama a fost cea care l-a încurajat să meargă pe acest drum. Astfel, în clasa a IV-a, Iurie a început studiile la Școala Muzicală din Florești. A pornit cu baianul, apoi a trecut la pian, iar mai târziu la chitară, instrument pe care l-a studiat individual. Șase ani a urmat cursurile, iar ultimul an l-a pregătit cu mai multă seriozitate, hotărât să meargă mai departe să-şi facă studiile în muzică.
Deși muzica îi ocupa mult timp, ca elev la Școala medie din satul natal a trebuit să-și împartă atenția și cu alte discipline.
În 1978, după zece clase, a fost admis la Școala Republicană de Iluminare Culturală din Soroca. A intrat cu nota maximă la examenul de admitere, semn că talentul său era dublat de muncă și seriozitate. Patru ani mai târziu, a absolvit instituția ca dirijor de orchestră de muzică populară și lucrător al caselor de cultură. „Școala din Soroca mi-a dat o direcție corectă în viață”, spune el astăzi cu recunoștință.
Primele experiențe profesionale au fost legate de orașul Călărași. A cântat într-o orchestră locală, străbătând mai multe localități. O amintire aparte a rămas Casa de cultură din Gherjavca, unde a și fost angajat în funcție de conducător artistic. Au urmat ani de muncă în școli și grădinițe ca profesor de muzică, dar și o perioadă în orchestra sanatoriului „Codru”.
În 1981, destinul l-a purtat la Sankt Petersburg (pe atunci Leningrad), unde a făcut serviciul militar în Orchestra militară – o experiență deopotrivă formativă și memorabilă.
După armată, Iurie a revenit la Florești, lucrând la grădinița nr. 8 și la Școala Profesională, ca dirijor de cor. În 1983 și-a întemeiat propria familie, alături de Lilia, o tânără din Mărășești, raionul Sîngerei. Împreună au fost binecuvântați cu o fiică, mândria lor.
Au locuit un timp la Florești, dar dorul de satul natal i-a adus înapoi la Gura Căinarului. Acolo și-au ridicat casa, cu ajutorul tatălui – meșter priceput, și și-au construit o viață.
Anii următori au însemnat activitate intensă în domeniul educației și culturii. A predat muzică la școala din Lunga, apoi la Putinești și la grădinița din aceeași localitate. În paralel, a urmat facultatea de educație tehnologică și fizică, activând pentru o vreme ca pedagog.
Două decenii a activat la SA „Red Nord”, dar nu s-a desprins niciodată de muzică și de cultură. În paralel, timp de 25 de ani, a cântat la evenimente, nunți și cumetrii, aducând bucurie și emoție în viața oamenilor.
Un capitol aparte în viața sa s-a deschis în 2003, când a reușit să ateste Ansamblul folcloric „Doina Răutului”. La început, a fost susținut de doamna Olga Leșenco și îndrumat de șefa de studii, Natalia Spînu.
Împreună cu ansamblul, Iurie a muncit cu dăruire, punând în scenă obiceiuri preluate de la bătrânii satului: „La seceriș”, „La ghilit”, „La săpatul fântânii”. Erau momente de teatru popular autentic, prin care tradițiile reveneau la viață și se transmiteau mai departe.
Astăzi, Ansamblul Folcloric „Doina Răutului”, cu titlul de model, continuă să fie o mărturie a muncii și pasiunii sale, promovând valorile culturale ale poporului.
Din 2014, Iurie Pădureț activează la Centrul de Creație al Copiilor din Florești. A început ca acompaniator, iar mai târziu a devenit conducătorul Tarafului Copiilor „Hora Neamului”. De ani buni îi ghidează pe elevi în tainele instrumentelor muzicale și îi însoțește la diverse evenimente culturale, formând nu doar mici muzicieni, ci și oameni care prețuiesc tradițiile.
Pe lângă cariera bogată, familia rămâne cea mai mare realizare. Împreună cu soția Lilia, se bucură astăzi de rolul de bunici. Cei doi nepoți sunt „slăbiciunea” lor, așa cum spune cu zâmbet Iurie: îi așteaptă mereu cu drag, îi susțin și se bucură de fiecare realizare pe care o obţin.
Privind în urmă, Iurie Pădureț știe că a ales drumul cel bun. Dacă ar putea întoarce timpul, ar merge pe aceeași cale, cu aceeași dăruire, doar că ar pune un accent mai mare pe studii. Dar, de fapt, ceea ce contează cel mai mult este amprenta pe care a lăsat-o: în sufletele oamenilor, în generațiile de elevi și în patrimoniul cultural al satului și al întregii regiuni.
O viață întreagă dedicată muzicii și tradiției.
Ina RÎBALCHIN
