Nelea Zaharia din satul Volovița toată viața ei a lucrat printre copii. A absolvit școala pedagogică din Soroca, după care s-a angajat ca educator la grădinița de copii, iar mai apoi ca asistent didactic la clasele primare. Copiii care o înconjurau au ajutat-o să se reîntoarcă în copilărie și să-și aducă aminte de pasiunea față de lucrul manual.
„De mică mi-a plăcut să desenez. Mi-a aduc aminte de un profesor care mi-a descoperit talentul la orele de desen. Mi-a luat careva lucrări și le-a dus la școala de arte și pe mine m-au primit direct în clasa a treia. Dar din cauza că eram prea mică, iar mama lucra și nu putea să meargă cu mine, eu nu am frecventat orele de la școala de arte. Așa a fost să fie, dar eu am continuat singură să desen, să modelez”, ne povestește doamna Nelea.
Pe lângă desen, a învățat în copilărie de la bunica să croșeteze și să brodeze. Adoră arta și a dedicat toată viața multor lucruri frumoase. A citit multă literatură, multă literatură clasică, chiar afirmă că a citit toată biblioteca din sat și a procurat multe cărți care acum stau pe raft în biblioteca sa personală.
„Am activat și la Teatrul de Păpuși „Licurici” care a fost înființat la noi în școală, în satul Volovița, după care s-a transferat la Palatul de cultură din Soroca. Mulți ani am activat în acest teatru, pe atunci el era condus de doamna Angela Mușenco. Acolo am învățat să confecționăm diferite jucării și diferite atribute pentru teatru. Acum că a apărut internetul, multe lucruri le învăț de acolo și mă întreb pe mine însămi dacă îmi va reuși să confecționez și eu așa ceva?!”, ne spune doamna.
Pe lângă nenumăratele talente pe care le descoperea cu timpul, doamna Nelea timp de un an de zile a copt și a înfrumusețat torturi și prăjituri la comandă. Din cauza unor probleme de sănătate, medicul i-a interzis să stea toată ziua la cuptor. În 2022, a început să facă boluri și diferite figurine în formă de jucării pentru brad din vată medicinală.
„Aceste figurine le vopsesc la fiecare sloi, le colorez, le dau cu lac special, după care aștept până se usucă. Sigur că ia timp și durează, dar produsul final este nemaipomenit de frumos. Când lucrez, orice lucru care-l fac, mă relaxează. După o criză de nervi și un mic insult, am hotărât să mă dedic lucrului manual. Atunci când sunt ocupată cu ceea ce înseamnă suflet, eu uit de toate greutățile”, a mai povestit Nelea.
Toate jucăriile pe care le confecționează, nu le ține pentru sine. Eroina, le face cadou vecinilor, oaspeților, rudelor, dar ca amintire își lasă vreo două-trei. Timp de o săptămână, finisează cinci jucării. A participat la câteva expoziții cu jucăriile confecționate pentru teatru și cu jucăriile din ciorap de capron.
„Copiii mei mă susțin foarte mult. Dacă e nevoie de careva materiale, ei îmi livrează vopsea alimentară, diferite rechizite pentru forme la prăjituri și torturi. Având susținerea lor, tot mai mult îmi doresc să încerc ceva nou”, a mai adăugat doamna Nelea.
Atunci când începe o lucrare nouă, are emoții pe care le descrie de parcă ar fi în pielea unui copil mic. „Copilul din mine, mă îndeamnă să fac ceva nou și interesant. Mi-a plăcut foarte mult să lucrez cu copiii. Această profesie pe parcursul anilor, a ajutat ca copilul din mine să nu fugă și să nu dispară.”
De fire, a fost și este o persoană foarte romantică și visătoare. Citind multe cărți, a înțeles că are și multe fantezii neîmplinite. Iar acum de când stă acasă își umple golul de cândva, prin lucrurile care o fac fericită cu adevărat.
