Imaginați-vă că cineva răspândește un videoclip fals cu vocea unui politician moldovean cerând vot pentru un candidat pro-Kremlin. Nu este un scenariu imaginar. Este o descriere a ce s-a întâmplat deja, în forme diferite, în cursul ultimilor ani electorali din Moldova. Și totuși, dacă intri astăzi pe orice platformă majoră, nu vei găsi nicio etichetă care să-ți spună că un conținut a fost generat de inteligența artificială. Dezbaterea există. Reglementarea, nu.
De ani de zile urmăresc cum Moldova tratează deepfake-urile ca pe o problemă de securitate națională în discursuri politice. Ni se spune că amenințarea este reală, că statul este atent, că pericolul este luat în serios; și cu toate acestea, întrebarea fundamentală rămâne fără răspuns: dacă aceasta este o amenințare digitală majoră, de ce nu a fost făcut aproape nimic pentru a responsabiliza platformele care profită din răspândirea acestui conținut?
Să fie clar: nu susțin că etichetarea conținutului generat de inteligența artificială va rezolva dezinformarea. Nu o va face. Dar este o măsură simplă în singurul sens care contează în politici publice: este clară, fezabilă tehnic și transferă o parte din povară către platformele care câștigă din răspândirea conținutului nociv.
Există deja o platformă numită UpScrolled, un startup mic, fără resurse de miliarde, care s-a angajat public să eticheteze conținutul generat de AI și să elimine media sintetică ce riscă să inducă în eroare. Dacă o companie de tip bootstrapped poate construi logica operațională pentru etichetare, atunci Meta, TikTok și YouTube nu pot susține cu seriozitate că acest lucru depășește capacitățile lor tehnice. Nu este o problemă de posibilitate. Este o problemă de voință politică.
Lumea nu stă pe loc. Cadrul european privind inteligența artificială include acum obligații de transparență pentru conținutul generat sau manipulat de IA, inclusiv deepfake-uri. China a mers mai departe, impunând etichete vizibile și metadate integrate pentru conținutul IA, cu sancțiuni pentru platformele care nu se conformează. India a înăsprit la rândul ei regulile, cerând platformelor majore să eticheteze clar conținutul generat de IA și să păstreze informații de trasabilitate. Argumentul că „acest lucru nu se poate face” nu mai este credibil.
Cineva va spune că utilizatorii pot folosi VPN-uri pentru a ocoli orice restricție. Adevărat în teorie. Dar nu este un motiv serios să nu faci nimic. Alfabetizarea digitală în Moldova încă lasă de dorit, iar persoanele cele mai vulnerabile la manipulare nu sunt, de regulă, cele care instalează VPN-uri, citesc actualizări de politici sau verifică metadate. Dacă cineva care nu știe să ocolească o platformă este și mai puțin expus la un flux de conținut fals, aceasta nu este o soluție perfectă, dar este totuși o reducere a daunelor.
Obiecția privind libertatea de exprimare merită și ea un răspuns. Hai să nu confundăm libertatea de exprimare cu libertatea de a răspândi conținut fals la scară industrială. Prima merită protecție. A doua merită reglementare. O regulă de etichetare nu interzice discursul politic sau satira. Ea cere proveniența. Este un lucru complet diferit.ric
Unii vor întreba cine este Moldova să spună lui Meta ce să facă. Răspunsul este simplu: orice stat care își reglementează piața, siguranța sau media are dreptul să stabilească condiții pentru operarea pe teritoriul său. Moldova nu trebuie să pretindă că este mai puternică decât aceste companii. Trebuie doar să fie serioasă.
Dacă liderii noștri pot petrece ani vorbind despre suveranitate, reziliență și rezistență la presiunea rusă, atunci ar trebui să poată sta la o masă cu directorii platformelor și să spună: acestea sunt regulile. Respectați-le dacă doriți acces la utilizatorii noștri.
Problema reală este dacă Moldova vrea să continue să trateze deepfake-urile ca pe un subiect de discuție sau să înceapă să le trateze ca pe o problemă de guvernanță. Dacă statul crede că manipularea generată de IA este una dintre principalele amenințări digitale la adresa țării, atunci trebuie să înceteze să externalizeze povara răspunsului către utilizatorii cel mai puțin echipați să se protejeze singuri.
Etichetarea la nivel de platformă nu este întreaga soluție. Dar este un pas practic spre a face dezinformarea mai vizibilă, mai puțin scalabilă și mai greu de ascuns.
Nu este cenzură. Este igienă digitală de bază. Și la acest moment, Moldova ar trebui să fi depășit stadiul în care se mai dezbate dacă astfel de măsuri sunt posibile. Întrebarea nu mai este dacă platformele pot face asta. Întrebarea este dacă statul are curajul să le ceară.
Autor: Alexandra GHEORGHE, anticoruptie.md
