Cristina Lisnic este o tânără originară din satul Șolcani, raionul Soroca și studiază Științe Politice în anul III la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca. Într-un interviu pentru Observatorul de Nord, Cristina vorbește despre cum valorile europene precum deschiderea, acceptarea și implicarea i-au modelat parcursul academic și personal, dar și despre importanța acestora pentru viitorul Republicii Moldova.
Ce înseamnă pentru tine valorile europene?
Aș alege aici, cel puțin două cuvinte care pentru mine descriu valorile europene în cea mai reușită și favorabilă manifestare a lor- deschidere și acceptare, care pot fi considerate, pe bună dreptate, și valori constitutive ale Uniunii Europene. Prin deschidere am în vedere, în mod special, componentele democratice și participative ale societății europene – adică deschiderea de a asculta și înțelege nevoile celorlalți, la dialog, la compromis, deschiderea de a contribui la formarea și menținerea unui sistem echitabil și incluziv. Cel de-al doilea termen care mi se pare emblematic pentru esența valorilor europene este acceptarea, mai ales în ceea ce privește diversitatea, fie ea etnică, lingvistică, religioasă sau sexuală. O societate care valorifică toleranța și acceptarea te face să te simți văzut, auzit, valoros și, cel mai important, te ajută să te accepți tu însuți așa cum ești și, totodată, să-i accepți pe ceilalți la rândul tău. Probabil pun accent pe aceste calități deoarece simt ca acestea lipsesc atât de mult societății din Republica Moldova.
Cum ai simțit diferența dintre viața din Republica Moldova și cea din România?
Primele diferențe care mi s-au aruncat în ochi au fost, bineînțeles, de natură vizuală. Am fost surprinsă când am descoperit cât de frumos e orașul Cluj-Napoca, de fapt ca și oricare alt oraș din Ardeal. Dincolo de aspectul estetic al orașului, încă din prima zi acolo, am atras atenția la bine-voința și amabilitatea clujenilor. În prima călătorie cu transportul public, trăisem un șoc cultural, pentru că nu mă așteptasem ca o doamnă de alături pe care din greșeală eu am atins-o cu rucsacul să-și ceară scuze de la mine. Cu timpul m-am obișnuit să aud de peste tot cuvântul “scuze”, uneori exagerat de mult, dar totuși cred că e mult mai bine așa decât, cum e la noi, să fii bruscată sau intimidată în transportul public sau în oricare alt loc. Deci, cu siguranță, societatea românească e mult mai amabilă și mai puțin răutăcioasă decât cea din Republica Moldova. Nu vreau să exagerez și să generalizez, dar din observațiile mele de-a lungul ultimilor trei ani, asta e tendința generală.
Care sunt valorile europene pe care le trăiești în viața de zi cu zi ca studentă?
Experiența mea academică este cât se poate de mult conectată la valorile și procesele europene. Ar trebui să menționez, în primul rând, că studiez științe politice la Universitatea Babes-Bolyai, cea mai veche și prestigioasă universitate din România.
Pot spune că, cel mai mult, simt valorile europene grație modului în care ne tratează profesorii. În prima săptămână de facultate avusem un al doilea șoc cultural, când unul din profesori și șeful departamentului de științe politice ni se adresase nouă, studenților, spunându-ne “colegi”. Practic, ne-a sugerat că aici suntem cu toții egali și nu vor exista ierarhii sau nevoia de subordonare. În toți acești 3 ani de studii, toți profesorii ne-au tratat cu respect, au luat în considerare și au apreciat viziunile noastre, ne-au încurajat să gândim dincolo de formele și perspectivele clasice și să ne exprimăm dezacordul ori de câte ori este cazul, bineînțeles cu respect și toleranță față de toți participanții la procesul academic. Din alte detalii tehnice, aș enumera faptul că suntem consultați la fiecare decizie care ne privește pe noi, atât în cadrul facultății noastre, cat și a universității avem foruri care reprezintă interesele studenților. De asemenea, în perioada sesiunilor mereu avem câte 2 dăți în care putem susține examenele, pe care le stabilim de comun acord cu colegii și profesorii. Presupun că sistemul de învățământ din România, mai ales la treapta superioară, diferă mult față de cel din Republica Moldova, tocmai din perspectiva faptului că universitățile din România îi tratează pe studenți drept participanți la procesul educativ, nu doar beneficiari.
De ce crezi că este important ca tinerii din Republica Moldova să cunoască și să promoveze aceste valori?
Eu cred că valorile pe care le numim europene nu sunt de natură geografică, chiar dacă ne-am obișnuit să le asociem strict cu statele Uniunii Europene. Vorbim de fapt despre acele valori de bază, cu care suntem deja familiarizați și pe care ni le cultivă părinții acasă, educatorii și profesorii în instituțiile de învățământ, dar pe care poate adesea le omitem sau le înțelegem altfel. Până la urmă, e vorba despre concepte elementare, cum ar fi respectul față de ceilalți, acceptarea celorlalți (chiar dacă sunt altfel și nu pe placul nostru), empatie (care să ne ajute să ne punem în locul celorlalți și să-i înțelegem mai bine), echitate (să acceptăm că cineva merită mai mult doar pentru ca dintotdeauna a avut mai puțin – astfel învingem inegalitățile sociale), implicare (toți avem dreptul iar uneori și îndatorirea să ne expunem părerea și chiar să fim activi în societate)… lista ar putea continua, dar esența va rămâne aceeași – ca valorile europene sunt dezirabile și chiar necesare oricărei societăți care vrea progres și o viață mai bună pentru fiecare membru al său. De aceea eu mi-aș dori ca toți oamenii din țara noastră, nu doar tinerii, să răspândească și să manifeste aceste valori în viziunile și comportamentul lor.
Cum vezi viitorul european al Republicii Moldova și ce mesaj ai pentru tinerii care trăiesc aici?
Când vorbim despre viitorul european ne imaginăm probabil nivelul de dezvoltare al statelor din centrul și vestul Europei pe care am vrea să-l reaplicăm acasă. Dar pentru asta nu e suficient să sperăm că, în urma aderării noastre la UE, cineva cu o baghetă magică ne va izbăvi de corupție, nepotism, incompetență, de gropile de pe drumuri și va aduce ca prin minune ordine, bunăstare și progres francez, german sau elvețian. De aceea, mesajul pe care eu vreau să-l transmit oamenilor din Republica Moldova ar fi ca aceștia să fie sinceri cu ei înșiși, să decidă pentru ei în ce fel de țară vor să trăiască și ce sunt gata să facă sau să sacrifice în acest scop.
Dacă vrem viață ca în Europa, trebuie să gândim și să acționăm ca-n Europa, adică să acceptăm și să dialogăm cu ceilalți membri ai societății, să empatizăm cu nevoile și problemele celorlalți, chiar dacă pe noi nu ne afectează defel, să muncim cinstit, să ne facem obligațiile cu bună credință și să semnalizăm cazurile în care alții nu o fac și, ca o sumarizare a celor de mai sus, să punem în prim plan interesul comun al țării, nu cel personal.
Povestea Cristinei Lisnic ne amintește că valorile europene nu țin doar de instituții sau granițe, ci de modul în care alegem să ne purtăm unii cu alții. Dacă vrem un stat mai aproape de UE, trebuie să începem prin a fi mai deschiși, mai toleranți și mai implicați – chiar de azi, chiar de aici.
Articol realizat de către reportera Lilia Madonici.
