În pădurea Stolniceniului din vechiul ţinut al Lăpuşnei se află vestigiile uneia dintre cele mai mari cetăți geto-dacice dintre Nistru şi Prut. Aceasta este ascunsă în pădure, mai la deal de curgerea Cogâlnicului. Fortăreaţa era din lemn şi pământ, cu valuri și șanțuri de apărare care datează de aproximativ 2500 de ani.
Descoperirile de aici “vorbesc” despre faptul că cetatea cu suprafaţa de 20 hectare aparţinea geto-dacilor. Cei care ajung întâmplător în pădurea Stolniceniului şi trec pe lângă şanţuri pot să nu-şi dea seama de importanţa acestor locuri, în schimb cercetătorii au făcut adesea săpături în acest sit arheologic şi cred că cetatea mai ascunde multe mistere. Fortăreaţa avea forma inelară, fiind împrejmuită cu buşteni, iar în interior se află peste 20 de tumuli — movile funerare din antichitate.
Cercetarea unor astfel de morminte a adus la lumina zilei zeci de schelete aşezate în forme ciudate, semn că erau parte a unor ritualuri străvechi. Tot acolo au mai fost dezgropate cuţite, brăţări, obiecte de vânătoare, vase întregi de lut şi cioburi din ceramică. Prima echipă de cercetători a făcut investigaţii la cetate în 1933, arheologi fiind profesori ai Universităţii “Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi. Cu regret, aici se aventurează şi “arheologii negri”, dornici de a găsi comori, care distrug monumentele istorice. Aceştia au dat năvală mai ales după ce acum 20 de ani unii săteni au găsit la nisipăria din preajma cetăţii un vas de lut cu peste 50 de monede. Cele 44 de drahme erau din colonia grecească Histria, iar cele 10 tetradrahme de argint datează de pe timpul lui Filip al II-lea al Macedoniei.
Comoara cunoscută sub numele de “Tezaurul de la Stolniceni” se păstrează la Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei. În ultimul deceniu aici au fost efectuate cercetări sistematice de studenţii şi profesorii Universității de Stat din Moldova, în comun cu Academia de Ştiinţe şi colaboratorii Muzeului Armatei Naţionale.
