Când spunem copilărie, ne apar în față chipurile bunicilor, în brațele lor am găsit mereu alinare, iar cele mai gustoase mere și nuci au crescut în grădinile lor, ne amintim de vacanțele de vară pline de perepeții petrecute la țară, la bunici.
De la o vreme, asistăm la un fenomen al bunicilor care comunică cu nepoții doar prin intermediul platformelor Viber și WhatsApp. Odată cu plecarea familiilor tinere în căutarea locurilor de muncă peste hotare, bunicile și bunicii devin tot mai dependenți de tehnologie pentru a păstra legătura cu nepoții lor. Poveștile și vorbele pline de tâlc, care odinioară erau spuse în sânul familiei, acum sunt istorisite în fața ecranelor reci ale tehnologiilor. Situația devine și mai dureroasă când, după vreo câțiva ani petrecuți pe meleaguri străine, nepoții încep să uite limba română.
Serghei și Veronica Nitrean din Soroca au doi fii stabiliți cu familiile lor de câțiva ani în Marea Britanie. S-au aranjat bine acolo, au găsit locuri de muncă bine plătite, iar nepoții au fost înscriși la școală și grădiniță. A devenit un fel de ritual de familie, ca în fiecare seară să se adune în fața ecranelor telefoanelor. Așteaptă cu nerăbdare clipa ca să audă un Hello și o mânuţă să le flutură cu duioșie. Bunicii vor să le știe pe toate, așa că nepoțeii sunt îndemnați să povestească ce au făcut, ce au mâncat, ce au învățat, să-și împărtășească și bucuriile și necazurile.
Veronica Nitrean : ”Le ducem foarte mult dorul copiilor, ne lipsesc foarte mult nepoțeii. Ne este foarte greu fără ei. Ne sunăm, ne vedem, dar regretabil e că nu sunt lângă noi. Nu mai avem puterea din tinerețe. Ne ducem la dânșii în ospeție, ne vedem, dar când este copilul lângă tine e una și când sunt plecați e cu totul alta.”