Coțofana de pe gard nu are astâmpăr — se vrea „pri dele”

TABLETA DE VINERI. Ceea de ce s-a temut cel mai tare Igor Dodon a devenit realitate: Maia Sandu „l-a ciuruit” fără drept de apel în turul II al alegerilor prezidențiale, iar cele 15 puncte procentuale în favoarea concurentului pro-occidental vorbesc de la sine — lumea s-a săturat de dezmăț și de incertitudine. Or, minciunile gogonate și fraudele ascunse sub paravanul unor lozinci ieftine și mirositoare a naftalină gen „orice cetățean are dreptul la libera exprimare”, cu referire la alegătorii de peste Nistru, atacurile obraznice sub centură și „dezvăluirile senzaționale” ale lui Țârdea și K au costat nu mai mult decât o ceapă degerată în această confruntare dintre bine și rău, dintre trecut și viitor, dintre Magadan și Paris, dintre Vasile Costiuc și Nicolae Pascaru, dacă doriți. Pentru prima dată în ultimii 30 de ani, electoratul conștient de dreapta a putut răsufla ușor și are tot dreptul să viseze frumos, dar… mai este mult până departe.

De altfel, orice victorie trebuie gestionată cu calm și cu demnitate, fiindcă învingătorul întotdeauna a avut parte de sfetnici și de condrumeți, uneori nepoftiți și chiar toxici. Întotdeauna au existat oameni, și nu puțini, care au știut să se gudure pe lângă acei cu pâinea și cuțitul în mână (și deseori chiar au putut să se impună), dar au existat și oameni, la fel nu puțini, cu stofă și cu potențial, care au preferat să rămână în umbră, pe motiv de modestie sau din cauza că nu au fost observați de cine trebuie și când trebuie. Aș vrea să cred că de data aceasta nu va fi așa și că doamna Maia Sandu și cei care o consultă vor găsi un loc sub soare și pentru acei care nu sunt membri PAS (ba chiar fac parte din alte formațiuni politice, unele din ele fără viitor politic, cu siguranță), dar care au fost artizanii, pe față sau din umbră, acestei victorii cu adevărat istorice. Nu este treaba mea și nu vreau să fiu nepoliticos, dar realitățile sunt de așa natură încât astfel pe personalități ca Iurie Reniță, Lilian Carp, Dorin Chirtoacă, Vasile Costiuc, Igor Munteanu, Octavian Țâcu, Renato Usatâi și atâția alții (de altfel, atât la nivel central, cât și la nivel local) nu trebuie lăsați în afara proceselor care vor avea loc după ce apele se vor limpezi și euforia victoriei va lăsa loc cotidianului…

În această ordine de idei, pe unii îi supără activismul „coțofenei” care, chiar din prima zi de după alegeri, și-a lins rănile și a ieșit la atac, gata de fel de fel de năzdrăvănii și de a pune bețe în roate. Deprins să fie mereu „pri dele” (pentru buzoieni — „în acțiune”), acesta tulbură deja apele și îi pipăie pe acei slabi de fire, pentru a remonta ceea ce se mai poate remonta. Or, matrapazlâcurile și regrupările de forțe care s-au produs în legislativ în plină campanie electorală ar putea să se materializeze cu niște scenarii și combinații de mai mare drag(c)ul. Știu că după ce a pierdut lamentabil alegerile, mai multă lume aștepta altceva de la Dodon decât comportamentul de persoană absolut necesară peisajului politic de la Chișinău. Să nu fim însă naivi și romantici, fiindcă astfel de oameni (cu șoricul gros, cum zic moldovenii) nu lasă, cu una-cu două, piatra din sân și nu le pasă de ceea ce gândește lumea despre ei. Sau, poate, Dumneavoastră chiar ați crezut că îndată după ce va afla rezultatele scrutinului Dodon va ridica mâinile în sus și va pleca de bună voie în istorie? Pe naiba, astfel de oameni se agață de ultimul fir de ață și storc din funcția pe care au deținut-o tot, până la ultima picătură. Adică, până la finele lui decembrie acesta ar putea să ne mai sugă mult sânge, iar prima încercare a fost dorința lui de a iniția niște consultări cu fracțiunile parlamentare pentru încropirea unei noi majorități. Ba mai mult, Dodon chiar era convins că nu-i va fi greu să facă acest lucru, mai cu seamă după ce a fost creat grupul „Pentru Moldova”, chiar dacă anterior era de părerea că legislativul trebuie dizolvat. Ce-i drept, la prima etapă toată lumea i-a întors spatele, inclusiv și pretinșii parteneri din grupul „Pentru Moldova”. Zic „la prima etapă”, fiindcă deputații lui Șor, împreună cu Serghei Sârbu și K ar putea să-și revadă poziția și să răspundă afirmativ propunerii celui „născut pentru a fi la putere” și nu așa, pur și simplu, dar „pentru a vota bugetul și toate legile necesare pentru fericirea poporului”… Apropo, erijându-se într-un șahist sadea, pentru a drege busuiocul (ne)președintele a bâiguit ceva precum că le-a pus partidelor parlamentare o capcană în care acestea au nimerit – chipurile, totuna își dorește alegeri parlamentare anticipate, dar și de data aceasta mi s-a părut pe cât de cinic și ipocrit, pe atât de jalnic și neputincios.

…În fine, ziceam cu altă ocazie că este mai ușor să urci pe vârful Olimpului decât să te menții acolo, iar cazul nostru nu este o excepție. Urcușul doamnei Maia Sandu a fost anevoios și ar fi mare păcat să dăm cu piciorul în această șansă cu adevărat istorică. Nu știu cât de adevărate sunt zvonurile că „în carte este scris” că Republica Moldova va ieși din impas atunci când la putere va veni o femeie, dar… Dumnezeu îți dă, dar nu îți pune în torbă.