Doi fizicieni au scris o serie de ecuaţii prin care au putut determina cea mai eficientă „strategie” în identificarea celui mai bun loc de parcare.
Matematica se dovedeşte fundamentală eforturilor ştiinţifice, totuşi, după cum au dovedit fizicienii Paul Krapivsky (Universitatea Boston) şi Sidney Redner (Institutul Santa Fe), aceasta poate fi folosită pentru a identifica cea mai bună soluţie pentru o multitudine de situaţii cotidiene, printre care şi alegerea celui mai bun loc de parcare, notează Phys.
În articolul pe care fizicienii l-au scris în ceea ce priveşte alegerea celui mai bun loc de parcare, cei doi au plecat de la asumpţia că cel mai bun loc de parcare este cel care ne permite să minimizăm timpul pe care îl petrecem într-o parcare. În aceste condiţii, explică fizicienii, primul loc de lângă intrarea într-o clădire se dovedeşte a fi cel mai potrivit, atâta vreme cât nu trebuie să dăm mai multe ture pentru a ajunge la el. Cei doi oameni de ştiinţă şi-au scris ecuaţiile pornind de la ideea unei parcări cu un singur rând.
Pentru a reduce la minim timpul pe care un şofer eficient trebuie să îl petreacă într-o parcare, acesta poate apela la la trei strategii. Prima este strategia „blândă”, şoferii care folosesc această strategie nu pied deloc timpul în căutarea unui loc de parcare şi se mulţumesc cu primul loc pe care îl pot găsi. Aceştia lasă locuri mult mai apropiate de intrare neocupate. Cea de a doua strategie poate fi descrisă ca fiind „optimistă”, şoferii care o folosesc speră să găsească locuri mai apropiate de intrare. Cea de a treia abordare este cea „prudentă”, conducătorii auto care apelează la această metodă trec mai departe de primul loc disponibil şi caută un loc mai aproape de intrare, dacă nu găsesc un astfel de loc imedicat adoptă o strategie „blândă” şi se întorc la locul pe care l-au lăsat în urmă.
Folosind o serie de ecuaţii individualizate pentru fiecare strategie în parte, cei doi fizicieni au ajuns la concluzia că strategia prudentă este cea mai eficientă şi care consumă cel mai puţin timp din partea şoferilor.
Redner subliniază lucrarea al cărei co-autor a sacrificat aplicabilitatea în lumea reală în detrimentul analizei matematice şi că asumpţiile făcute în fiecare caz tind să fie nerealiste. O altă problemă a modelului folosit în acest caz este legată de lipsa competiţiei dintre şoferi pentru locurile de parcare. „Dacă vrei să fii un inginer adevărat, trebuie să iei în calcul cât de repede conduc oamenii, modul în care sunt delimitate locurile de parcare şi aşa mai departe. Atunci când începi să creezi un model realist pierzi capacitatea de a oferi orice explicaţie”, a explicat Redner.
