În ultimul timp revine la modă portul național, în mare parte stilizat, dar și cel autentic. Însă la unele festivaluri sau sărbători care au loc la noi, ori în activitățile de la școlile și grădinițele noastre, se pare că ne-am afla mai degrabă undeva în Vinița și nu în Soroca. Se cântă doine, se dansează hore, se recită balade de conaționali de-ai noștri îmbrăcați în costume populare… ucrainești.
Costumele naționale ucrainești sunt în vânzare în mai toate magazinele din Soroca unde se vând elemente ale portului național. Și nu ar fi o problemă atât timp cât acestea nu s-ar vinde sub brandul de costume naționale moldovenești. În magazinele pe care le-am vizitat, costumele basarabene și cele ucrainești nu sunt expuse separat, ci împreună, iar în altele am dat doar de straie naționale de peste Nistru. Împreună cu interpreta de muzică populară Tamara Coşciug am intrat în unul dintre aceste magazine situate în centrul municipiului Soroca. “Aveţi costume naţionale moldoveneşti?”, întrebăm noi vânzătoarea. “Desigur, avem costume naţionale”, ni se răspunde. “Astea-s naţionale moldoveneşti?”, urmează o altă întrebare. “Naţionale ucraineşti”, zice gazda văzând că ne uităm cam chiorâș la ele. Deoarece nu este nici o inscripție că această marfă reprezintă, de fapt, o altă cultură, cei neinițiați în domeniu o cumpără crezând că sunt costume de-ale noastre. “Oamenii trebuie să-şi cunoască cultura şi să le deosebească”, se dezvinovățește proprietarul magazinului. “Noi nu cumpărăm costume cu elemente moldoveneşti fiindcă nimeni nu ni le propune”, îl completează vânzătoarea. Între timp analizăm costumele expuse pentru vânzare.
“Iată aici vedem o cămaşă naţională stilizată, se vede că e lucru de mână, zice Tamara Coşciug. Dar nu se combină cu celelalte elemente vestimentare. Brâul este bun, restul nu. Pânza este bună, dar ozorul nu reprezintă zona noastră. Este vorba de ornament, care la ucraineni este mult mai bătut şi bate tare în roşu. La noi bate mai mult în cafeniu şi verde, şi în marea majoritate cămeşile noastre au guler, dar nu bată”. Am căutat un costum autentic printre zecile de modele, dar nimic. Deși frumoase și diverse, aceste straie populare vândute ca port național numai naționale nu sunt. Nici pentru noi și nici pentru conaționalii noștri din alte zone ale arealului românesc.
Varvara Buzilă, etnograf, secretar științific al Muzeului Naţional de Etnografie şi Istorie Naturală: “Ucraina de Apus, de unde ne vin aceste semifabricate, a valorificat mereu fondul broderiei tradiționale, are foarte mulți specialiști și meșteri în domeniu, care creează și produc, acoperind inclusiv piața de la noi. Ce soluții ar putea apăra domeniul de influențe nefaste și de poluare culturală? Cunoașterea tradiției costumului autentic, original. Studierea lui de către toți acei care au atribuții în domeniul culturii, inclusiv cei care studiază în Colegiul de Arte “Nicolae Botgros” din Soroca. Este necesară instruirea unor meșteri, buni cunoscători ai tehnicilor și principiilor artistice ale costumului nostru tradițional și implicarea în proces a tuturor celor cărora le pasă de soarta culturii noastre naționale”.
“Dacă aceste costume ar fi fost naţionale autentice, ar fi trebuit să aibă la mânecă o fâşie galbenă, care înseamnă soarele, partea de jos este cu râuri întunecate ce semnifică pământul şi mai apoi altiţa, care este cea mai bogată, îmi explică Tamara Coşciug. Cine ştie a citi costumul, înţelege. La femei mâneca trebuie să aibă cele trei elemente de bază. Pot fi şi alte culori, fiindcă acum sunt mai multe decât negru, galben şi roşu. Dar culorile trebuie asociate, de exemplu, galbenul merge cu verde. La o grădiniţă din raion mamele au cumpărat un material din care au cusut tuturor costume atât pentru copii, cât şi pentru adulţi. Toți sunt mândri că au îmbrăcat costume naționale, dar ornamentele nu sunt de-ale noastre, ci din Ucraina, din zona guţulilor”. Intru şi în alt magazin, iar proprietara mă asigură că le lămurește cumpărătorilor care sunt costume de ale noastre și care nu, dar decizia finală o iau totuși clienții.
“Eu comand costume în stil moldovenesc cu desenul nostru care este trandafirul, în stil clasic — alb, roșu și negru, îmi spune Marina Ursol. Facem costumele la comandă, fiindcă unul vrea așa, altul altfel, dar eu nu le fac cu maci, care sunt costume de carnaval. Pentru mine le confecționează niște oameni după modelul, desenul și culoarea aleasă”.
Prețul acestora variază în funcție de faptul dacă e folosită o stofă pentru cămașă sau o ie naturală.
Cele ucrainești sunt mai ieftine, un set pentru copii cu toate elementele poate fi procurat cu 350 lei, în timp ce doar pentru o cămașă în stil național moldovenesc prețurile încep de la 250-300 lei.
“Eu nu aduceam costume ucrainești, dar lumea îmi spunea că vrea anume așa, mai spune doamna Ursol. Le spun că stilul acesta nu-i al nostru și să nu fie cu supărare că le vând costum ucrainesc. Îi sfătui pe acei care vor să cumpere costume de ale noastre să nu le aleagă pe cele cu maci sau unde predomină culori galbene sau violete, care nu sunt ale noastre. Dar mereu dau posibilitatea clienților să aleagă ce vor. Dacă vin, de exemplu, de la grădiniță și vor să aleagă costumația, ei îmi spun cum vor anume, pentru băieți de așa culori, cu guler sau bată. Eu le spun că cele cu bată sunt ucrainești. Atunci când ei vor costume în stil moldovenesc, le arăt pe internet costumele noastre. Dar fiindcă la grădiniță le trebuie costume pentru o singură dată, mulți cumpără costume cu panglici cu ornamente ucrainești care nu sunt brodate. Ele sunt cele mai ieftine”.
Tamara Coşciug, interpretă de muzică populară: “M-a deranjat că la un magazin am văzut că era pus în loc de catrinţă un ştergar ucrainesc. Categoric nu se poate, ştergarul la noi este ceva sfânt, cu el se acoperă pâinea, mămăliga, el nu se pune acolo jos, fiindcă era cel mai mare păcat pentru fete dacă făceau aşa. La noi se vând mai mult costume naţionale ucraineşti fiindcă vânzătorii le aduc de la “7 kilometr” sau de la Cernăuţi fiindcă-s mai ieftine cele făcute la maşina de cusut. Deja şi la noi sunt costume realizate la maşina de cusut, dar producătorii lor nu sunt la fel de bine promovaţi. Eu nu am pretenţii la vânzători, oamenii îşi câştigă bucata de pâine. Dar am pretenţii la noi, că nu se gândeşte lumea şi nu se pune problema costumului. Nu este documentată lumea”.
Problema nu este specifică doar pentru Soroca, ea există inclusiv în Capitală. “Și în magazinele din Chișinău se vând cămăși pentru băieți, fete, femei, bărbați confecționate din pânză, fără broderie, afirmă etnografa Varvara Buzilă, secretar științific al Muzeului Naţional de Etnografie şi Istorie Naturală. În loc de broderie sunt cusute benzi decupate din pânză industrială sau din panglici ornamentate aduse din Ucraina. Aceste haine se deosebesc imediat de cele specifice culturii moldovenești. În broderia moldovenească ornamentele formează compoziții aerate, cu spațiu liber între elemente și motive, în cele ucrainene spațiul aproape că lipsește.
Dat fiind faptul că doritorii de a purta costume populare din Republica Moldova nu cunosc întotdeauna adevărată tradiție a costumului, adeseori anume costumele fals-naționale sunt procurate și apoi purtate”. Așa că, dragi soroceni, fiți atenți la ce cumpărați și consultați specialiștii în domeniu dacă doriți să purtați un costum autentic moldovenesc, dar nu unul străin!