În satul Nimereuca din raionul Soroca sunt două biserici, şi ambele cu hramul “Adormirea Maicii Domnului”. Una mai mare în centrul satului, sfinţită în 1918, şi alta mai mică şi mai veche, aşezată pe malul Nistrului. Deşi unii săteni susţin că biserica lor are vreo 500-600 de ani, fiind de pe vremea lui Alexandru cel Bun, nu sunt dovezi ale acestui lucru. Cea mai veche atestare documentară a bisericii din Nimereuca este din 1781.
În unul dintre volumele Localităţile Republicii Moldova se menţionează că aceasta era “din lemn, unsă cu lut şi acoperită cu stuf. În 1813, aici slujeau doi preoţi din popor, un dascăl şi un palamar. La 1 aprilie 1868, diaconul Simion Serbov este numit preot” la biserica din Nimereuca. Bisericuţa din lemn a fost construită în vechiul stil rural moldovenesc, iar iniţial, potrivit Culegerii monumentelor istorice şi culturale, biserica era din piatră cu bolţile de lemn. “La începutul secolului XX, clopotniţa din piatră de deasupra bisericii s-a ruinat, iar în locul ei a fost făcută una din lemn”. Altarul este despărţit de restul bisericii de un iconostas vechi din lemn, la realizarea căruia nu au fost folosite cuie. Ferestrele de lemn, deşi ceva mai recente, înfrumuseţează prin simplitatea lor bisericuţa. Şi anume în modestia acestui edificiu este şi toată frumuseţea lui. Biserica a fost reparată în 1994, iar clopotniţa a fost zidită iarăşi din piatră. În prezent biserica nu mai este acoperită cu stuf, ci cu tablă şi foi de ardezie. În preajma acesteia sunt mai multe cruci masive vechi din piatră. Textele de pe acestea sunt practic indescifrabile, dar sunt şi păreri că pe unele dintre ele ar fi dăltuiţi anii 1565 şi 1591. Se crede că aici au fost înmormântaţi foştii parohi ai acestei bisericuţe. Apropo, de fiecare dată când Nistrul se revarsă asupra satului, apele sale înconjoară biserica, dar aceasta rămâne neatinsă. Spre bucuria enoriaşilor, bisericuţa stă ca pe o insuliţă şi aşteaptă retragerea apelor.
