Tableta de vineri
Circulând des peste Prut și discutând cu mai multă lume am înțeles ceea ce ați înțeles, cu siguranță, și mulți dintre Dumneavoastră, cu o ocazie sau alta – românii din Țară ne invidiază pe noi, cei din Basarabia, că avem un (o)președint(ă)e curajos(oasă) și cu verticalitate care, în pofida greutăților și circumstanțelor interne și internaționale, ne duce cu siguranță acolo unde ne este locul, adică ACASĂ. Fie prin Planul A, care înseamnă aderarea clasică la Uniunea Europeană, fie prin Planul B, care înseamnă UNIREA cu Țara. Ba mai mult, nu sunt puțini acei care consideră că, în cazul demolării graniței de pe Prut și în eventualitatea unor alegeri prezidențiale pe întreg teritoriul românesc Maia Sandu ar avea sorți de izbândă, în confruntarea cu rivalii „de la centru”. Probabil, această „ipoteză” nu are nimic comun cu realitatea și este o reflecție a ceea ce înseamnă „cireșele din curtea vecinului sunt mai coapte și mai dulci decât în propria ogradă”, dar…
Să știți că, din această săptămână, românii din Țară mai au un motiv să ne invidieze pe noi, cei din Basarabia, fiindcă până când pe malul Dâmboviței noul guvern se scrie cu fuiorul pe apă, iar o eventuală naștere s-ar putea produce în mare chin și durere, la Chișinău, după demisia Guvernului Munteanu, în doare câteva zile s-au pus punctele pe „i” simplu și din prima încercare – premierul desemnat, Vasile Tofan, a cerut, iar partidul de la guvernare i-a acordat cele 53 de voturi necesare pentru investire și demararea implementării Programului de activitate înserat în 147 de pagini și întitulat sugestiv „Economie europeană, stat eficient”. Nu a fost vorba despre „un cec în alb”, cum a declarat proaspătul premier, dar despre un vot care să susțină un program cu obiective clare, cu indicatori măsurabili și cu termene asumate. Toate acestea ambalate cu grijă în cinci priorități, care și fără a fi descifrate vorbesc despre intențiile serioase ale noului cabinet – Relansarea creșterii economice; Accelerarea aderării la Uniunea Europeană; Un stat eficient, digital și responsabil; Securitate, Justiție și pace; Creșterea calității vieții și a coeziunii sociale.
Apropo, ca să nu fiu înțeles greșit trebuie să fac o precizare obligatorie: motivul invidiei ar trebui să fie nu atât termenul foarte scurt care a trecut de la plecarea fostului premier Alexandru Munteanu și până la investirea actualului cabinet Tofan, cât calitatea discursului noului premier, verva și dinamismul cu care și-a expus punctul de vedere, încrederea în ceea ce are de făcut și, nu în ultimul rând, doza de optimism pe care a emanat-o pe parcursul celor aproape nouă (!!!) ore de aflare la tribuna centrală a legislativului. În acest context, mi-am amintit cum opt luni în urmă, predecesorul lui Vasile Tofan, s-a limitat la citirea unui Program de activitate tipărit pe câteva zeci de pagini, iar scânteia din ochi lui nu mi-a rămas în memorie. Fără îndoială, nu temperamentul sau intensitatea vorbirii în fața deputaților sunt argumentele care i-ar face pe aleșii poporului să dea sau să nu dea votul, dar un candidat introvertit ar avea șanse mai mici de a sensibiliza deputații și de a-i face să creadă în ceea ce li se spune. Or, Vasile Tofan nu doar a demonstrat că cunoaște în detalii ce are de făcut personal și fiecare din colegii lui, dar le-a sugerat și celor care urmau să se expună pe marginea Programului să nu se limiteze la critici în general sau la dezacordul cu aflarea în componența cabinetului a cutare ministru, dar să vină cu soluții și alternative concrete, soluții bazate pe calcule și estimări privind impactul acestora.
De altfel, majoritatea deputaților din opoziție, chiar și cei mai barosani și cu experiență „bărbați de stat” gen Igor Dodon, Vasile Tarlev sau Ion Chicu au lăudat Programul de guvernare și prestația premierului desemnat, dar toți, ca la comandă, nu au fost de acord cu echipa care urmează să realizeze în viață cele cinci priorități. Faptul că noua garnitură include doar patru noi miniștri și nu s-a făcut o curățenie generală în guvern i-a supărat pe mulți deputați, iar în unele cazuri nu poți să nu le dai dreptate, dar… Premierul Vasile Tofan a dat de înțeles că primordiale și de cotitură nu sunt tradiționalele primele o sută de zile ale activității noului guvern și că cabinetul care își dorește să guverneze până la sfârșitul mandatului, dar nu șase luni (cum îi „prorocesc” unii atotștiutori) poate fi remaniat și îmbunătățit din punct de vedere al calității „fără termen de prescripție”. Aceasta înseamnă că unii miniștri ar putea fi vulnerabili – pe de o parte, dar această vulnerabilitate nu trebuie să le apese asupra capului ca sabia lui Damocles. Adică, fiecare are dreptul la greșeală, dar acestea trebuie reparate foarte repede și cu consecințe cât mai puțin regretabile. Noul premier pare să fie tolerant, dar, cum a recunoscut el însuși, poate bate și cu pumnul în masa, din care ar putea sări scântei. Până una-alta, s-a creat impresia că Vasile Tofan crede în filozofia patentată de celebrul antrenor de fotbal, Valerii Lobanovsky, care punea accentul pe disciplină tactică și efort colectiv, mai degrabă decât pe dependența de individualități – „Eu nu antrenez stele, eu creez stele”, spunea marele antrenor. Și precum se mai întâmplă în fotbal, nu întotdeauna se schimbă antrenorul, dar mai sunt plecați și fotbaliștii care nu fac față. Nu de alta, dar în doar câțiva ani la Chișinău s-au schimbat trei premieri, în pofida faptului că conducerea mereu a fost monocoloră. Aceasta ar însemna că nu întotdeauna sunt de vină premierii (antrenorii), dar și miniștrii (fotbaliștii).
Pe de altă parte, noului premier i s-a reproșat că ar fi renunțat la unele principii când vine vorba despre amalgamarea voluntară. Anterior, Vasile Tofan era de părere ca Republica Moldova trebuie să preia experiența altor țări mici și să se limiteze la doar circa 40 de municipalități, iar acum nu se opune procesului teritorial-administrativ care se finalizează în luna iulie și care prevede mult mai multe primării decât și-ar fi dorit premierul. Acesta a dat de înțeles că pe ultima sută de metri, în ultimele zece zile, este greu de schimbat ceva, dar și amalgamarea voluntară, la fel ca alte procese importante, poate fi perfecționată. Acum nu este timpul pentru lamentări și regrete, fiindcă când este vorba despre viitorul european al Republicii Moldova nu mai putem vorbi de luni și ani, dar de săptămâni și zile.
Până la urmă, guvernul Tofan a primit cele 53 de voturi de la partidul de guvernământ și deja și-a întrat în pâine, deși mai multă lume se aștepta că și o parte din opoziție, care a lăudat Programul de guvernare, v-a vota acest guvern și v-a demonstra că frustrările, supărările, ambițiile și interesele personale și de grup nu contează cânt este vorba despre viitor, dar… n-a fost să fie. Fiecare a rămas pe partea sa a baricadei: unii vor munci pentru a apropia ziua pe care o așteptăm cu toții, iar alții vor continua să pună bețe în roate și să toarte benzină pe foc. Pe unde mai pui că, guvernul Tofan își începe activitatea în condiții de noi crize sufocante, iar perioada rece a anului deja bate la ușă. În realitățile existente este foarte important că fracțiunea parlamentară majoritară să susțină noul guvern chiar și atunci, când unele decizii luate de Vasile Tofan și K vor fi nepopulare sau „vor leza onoarea și demnitatea” unor deputați sau a rudelor și prietenilor acestora. Regretabil faptul, dar deja se fac auzite unele declarații si supoziții menite să zdruncine proaspăt votatul cabinet.
În fine, situația creată în Republica Moldova ne impune să alegem o cale din cele două existente: sau ne punem mâinile în cap și ne plângem de milă, sau ne suflecăm mânicile și facem față tuturor provocărilor.
Guvernul lui Vasile Tofan a ales a doua cale și este gata să-și ducă mandatul până la capăt, indiferent de critici și obstacole, fapt pentru care merită respectul și aplauzele noastre…
