De ziua Profesorului
Recent, în ajunul Zilei profesionale a Profesorului la redacție am avut un oaspete deosebit – este vorba despre doamna Asea Comarova, care de 30 de ani locuiește în Israel și este fiica profesorilor mei de școală, și nu doar ai mei, dar și a zeci de generații de elevi care au absolvit Școala medie nr.1 din orașul Soroca – Maria Iacovlevna și Isaak Iosifiovici Comarov.
Doamna Maria a fost învățătoare la clasele primare, iar Isaak Iosifovici profesor de limba română și au activat pe tărâmul pedagogic circa 40 ani. Au fost dascăli respectați, apreciați și iubiți în comunitate și de multiplele generații de discipoli. Profitând de ocazie, am depănat amintiri despre anii de școală, ne-am adus aminte cum în clasele primare Maria Iacovlevna nu doar ne învață carte, dar și era un psiholog iscusit, care a descoperi atuurile fiecărui copil și l-a încurajat să meargă cu încredere pentru a-și vedea visul cu ochii… Fiecare lecție de limba română, predată de Isaak Iosifovici era plină de farmec, iar rodul muncii Domniei sale s-a văzut prin realizările discipolilor săi, mulți dintre care au devenit specialiști de marca în domeniile alese.
Au plecat în Israel fiind de acum pensionari, de dragul familiei și, evident, duceau dorul locurilor natale, iar alinarea și-o găseau la întâlnirile din cadrul Asociației basarabenilor. La 92 și, respectiv 94 de ani ambii au plecat la cele veșnice
Doamna Asea periodic revine în vizită, în Republica Moldova, pentru a revedea locurile dragi, prietenii, cunoscuții. De data aceasta a intrat și pe la redacția noastră, prilej de a-i solicita un expres-interviu.
- Doamna Asea Comarova, ce mai țineți minte din copilăria petrecută aici, la Soroca, pe malul bătrânului Nistru?
- Orașul Soroca este patria mea și marea mea dragoste. Este cel mai prețios lucru din inima mea. Îmi amintesc mereu de asta, urmăresc postările de pe Facebook care sunt asociate cu Soroca de mulți ani. Familia noastră a locuit pe strada Pușkin, nu departe de Cetate. Îmi amintesc de Nistru, îmi amintesc de cheiul care a fost construit pe timpul copilăriei mele, cum ne plimbam de-a lungul lui. Îmi amintesc de oamenii care mă înconjurau. Și îmi amintesc de abundența enormă de flori și verdeață de la începutul lunii mai – de mirosul irepetabil de liliac, narcise, lalele… Vreau să menționez că, pe lângă Școala medie am studiat și la școala de muzică, astăzi școala de arte „Eugeniu Coca” or, muzica a fost și este pasiunea mea. De la vârsta de cinci ani am mers de sine stătător pe jos purtând cu mine un mic dosar cu note, pentru că părinții mei, care lucrau ca profesori, erau mereu ocupați.
- Apropo, părinții Dvs mereu au fost exemplu pentru discipolii lor, dar ce lecții de viață, predate de ei fiicei Asea le țineți minte și v-au ghidat în viață?
- În fiecare familie părinții sunt acea piatră de temelie care face casa noastră comună frumoasă și atractivă pentru alții. Eu am avut niște părinți foarte inteligenți și erudiți, niște oameni care și-au iubit foarte mult profesia și au dat generațiilor de discipolii nu doar cunoștințe temeinice, dar au educat în fiecare din ei cele mai frumoase calități omenești. Sper că acești discipoli, mulți dintre care trăiesc azi la Soroca, dar și în alte colțuri ale lumii, să-mi dea dreptate.
Îmi amintesc de casa noastră care era mereu plină cu oameni interesanți, cu elevi dornici de a afla lucruri noi și frumoase. Îmi amintesc cum în fiecare zi mergeam la mama la școală, pe strada Crupscaia, unde o găseam înconjurată de foarte mulți copii numele cărora, nu o să mă credeți, dar îi țin minte până acum. Or, ei au fost și rămân parte din viața mea. Țin minte ce relații frumoase și calde erau între profesori, dar ulterior, după ce și eu eram pedagog, aceste relații se mai răcise. De altfel, eu nu țin minte ca părinții mei să fi fost în relații ostile cu cineva. Părinții mei ajutau pe toată lumea și toată lumea, la rândul ei, le răspundea cu același respect și dragoste. Bunăoară, când elevii tatălui meu dădeau admiterea la instituțiile de învățământ din Chișinău, profesorii de acolo îi recunoștea imediat ca discipoli ai domnului Isaak Comarov de la Soroca. La rândul ei, mama Maria mi-a fost mai mult decât o mamă, mi-a fost un psiholog și un îndrumător de sfaturile căruia mă conduc și în ziua de astăzi.
Părinții mei au fost corecți în relațiile cu cei din jur, erau gata să-și dea și inima pentru elevii lor. Despre aceasta o spun nu doar eu, dar și elevii lor, care îmi scriu și astăzi. La rândul meu, m-am străduit mereu să transmit aceste calități și fiului meu.
- În toți acești ani, ce obiceiuri, tradiții sau mici detalii din Soroca le-ați dus cu Dvs., și le păstrați și astăzi?
- O să încep cu obiceiul/tradiția de a mânca mămăligă cu pește și mujdei. De altfel, în Israel a existat o Casă a Evreilor Basarabeni, unde mergeam cu tata și unde veneau diplomați, oameni de artă, savanți. Se organizau adevărate sărbători, iar ceea ce unea pe toți, în inimă și cuget, era Moldova noastră scumpă și, bineînțeles, Soroca noastră dragă. Da, acum patria mea este Israel, dar Republica Moldova și orașul Soroca au ocupat și vor ocupa mereu un loc aparte în inima și sufletul meu. Dragostea de meleagul natal o voi purta atât cât voi trăi pe acest pământ!
- Doamna Comarova, v-ași ruga să adresați un cuvânt de susținere și de încurajare pentru tinerii de astăzi ai Sorocii, să le împărtășiți câte ceva din vasta Dvs experiență…
- Cel mai important a fost pentru noi și cel mai important este pentru tinerii de astăzi setea de carte, dorința de a afla, zilnic, multe lucruri frumoase și utile. Doresc tinerilor de astăzi să-și iubească părinții, orașul, țara, oamenii din jur. Pentru ca să fie bine în societate, lumea trebuie să trăiască ca într-o familie, în care domină respectul și stima. Așa mi-i doresc pe sorocenii mei!!!
- Vă mulțumesc pentru interviu.
Consemnare, Elena COBĂSNEANU
