Cetatea Soroca era amplasată în calea tătarilor dinspre Budziak spre Kamensk-Podolsk, și de aceea a avut un rol operativ important, iar efectivul, care a numărat cca 1000 de oameni, în mod eficient își îndeplinea misiunea, fiind un detașament frontal al armatei poloneze.
Cel care și-a adus aportul la ridicarea noului sistem de fortificații la Cetatea Soroca a fost inginerul militar Glower de Glaydeny Archibald Andrezej (Andrzey Archibald de Glaydeny- Glower (1665-1722), subcolonel al artileriei de cavalerie. Se trage dintr-o familie de nobili scoțieni. A fost fiul lui Tomasz și Elzbeta Dara. Sub conducerea generalului M. Katski a participat în campaniile din Podolia și Moldova până în 1691, când a fost avansat la gradul de căpitan-inginer și a fost trimis în garnizoana din Soroca. În orașul ocupat în septembrie 1691 a realizat, printre altele, construcția noului val de apărare, terminat în vara anului 1692. Obligațiunile sale le-a îndeplinit destul de bine, fiindcă fortificațiile realizate de dânsul au rezistat încercărilor de a cuceri orașul și Cetatea Soroca de armatele moldo-turco-tătare la 1692 (27 septembrie — 9 octombrie) și 1693. Iscusințele lui de inginer militar au fost bine apreciate de către comandantul Cetății Soroca, colonelul K. Rappe, care îi scria lui Katski că Glaydeny-Glower își cunoaște lucrul și singur în fiecare zi lucra la ridicarea valului de apărare. Rappe credea că un alt inginer atât de experimentat nu era în armata poloneză. Colonelul K. Rappe l-a rugat pe generalul Katski să-i permită inginerului să mai rămână la Soroca.
În toamna anului 1692, 27 septembrie — 9 octombrie, garnizoana poloneză condusă de colonelul Krzysztof Rappe primește botezul focului. Constantin Cantemir, ajutat de o oaste turco-tătară, ia cu asediu cetatea și orașul Soroca, garnizoana poloneză a respins toate atacurile oastei conduse de Constantin Cantemir și Daltaban Mustafa-pașa. Polonezii au câștigat atunci 9 steaguri de-ale asediatorilor, mult echipament și muniții. Rappe a devenit cunoscut în Europa ca un ofițer curajos. Starea Cetății după asediu a fost catastrofală. Din scrisoarea lui Rappe către generalului de artilerie Coronai, M. Katski (22.X.1692), reieșea că valurile de apărare nou construite au fost distruse, mulți soldați au fost râniți, apți pentru luptă rămăseseră vreo 100. Soroca a fost părăsită de cazacii lui Rappe, dar și de locuitorii târgului, lipseau hrana, munițiile. Primind ajutor din partea Seimului polonez, ulterior, la 1693-1699, au continuat lucrările de reconstrucție a fortificațiilor. S-a construit din nou așa-numitul Val Nou, care a înconjurat orașul nou și orașul vechi dimpreună cu castelul. Multe lucrări au fost efectuate din fondurile lui Krzysztof Rappe. Detaşamentul polonez s-a aflat în cetatea Soroca până la 1699, când pacea de la Carloviţe a pus capăt războiului. Cetatea Soroca a fost întoarsă Moldovei. Referitor la aceasta M. Costin scria: “După pacea de la Carlovițe, au venit poruncă de la împărăţie la Antioh vodă (Cantemir) pentru deşertarea Cameniţei… Aşijderea şi leşii au dat cetatea Ţării Moldovei înapoi: Neamţu, Suceava cu Câmpulung şi Cetatea Sorocii”.
Războaiele “Legii sfinte” ce s-au abătut asupra Moldovei au adus o mare de nenorociri, inundând-o până peste margini. Urmele acestor campanii s-au simţit până mult mai târziu. Preotul rus Lukianov, care în primii ani ai sec. al XVIII-lea a trecut prin Moldova spre pământurile sfinte, a rămas frapat de sărăcia din principate. De la Soroca până la Iaşi, menţionează el, “… e pustietate, nu-i nimic: nici sate, nici pădure”.
Moldova păşea întru-un nou secol, un secol al războaielor ruso-turce.
Nicolae BULAT,
directorul Muzeului de Istorie și Etnografie din Soroca
Citește mai multe articole la acest subiect: