ISTORIE ŞI ACTUALITATE: Polonezii la Cetatea Soroca (II)

Scopurile lui Ioan Sobieski asupra Moldovei s-au adeverit în timpul campaniei din 1691, când armata polonă a întrat din nou în ţară ocupând nordul Moldovei. Atunci s-a petrecut şi cunoscutul epizod al apărării cetăţii Neamţului. Timp de patru zile un detaşament mic de oşteni moldoveni a ţinut piept armatei polone.

La 22 septembrie1691, în tabăra poloneză de la Hârlău sosește un cazac din partea lui Drușkevici cu noutatea că Cetatea și or Soroca au fost luate și întărite cu un detașament de cazaci și artilerie. O altă parte din detașament a atacat Bugeacul, prădându-l. Cașteleanul de Chelm, la 27 septembrie 1691, informa precum că Chirița, pârcălabul de Soroca, s-a predat de îndată ce i-a fost arătată adresarea regelui, iar la 22 octombrie 1691, Drușkevici a primit din partea garnizoanei Cetății Soroca jurământul de credință și ascultare față de rege. (L.V. Vlasova. Moldavsko-Polskie politiceskie sveazi v poslednei cetverti XVII- naciale XVIII v. Chiș. Știința, pp. 98-99). Iar mai târziu, la 1692, a avut loc o încercare de a recuceri cetatea Soroca de la polonezi. Ion Neculce în cronica sa relatează că: în al şeptele anu a domniei lui gătitu-s-au Cantemir-vodă cu oastea lui de-au mărsu să ie cetatea Sorocii, împreună cu Daltaban-paşe, sarascherul Obluşitii, şi si hatmanul Steţu a Ocrainii hanului şi cu câteva mii de tătari. Ş-au dat năvăli pe tare, şi n-au putut-o lua, şi au perit multă oaste atunce când da năvali turcii şi moldoveni: Şi nu era atâta oaste în cetate ca doar trei sute de drăgani şi cazaci, numai ei din cetate nimerie tot în om, iar cei de fără nu pute să le strice nimic. Şi s-au întorsu înapoi la leşi, fără nice o izbândă şi cu multă pagubă de oaste”.

După cum afirmă cronicarul Neculce, în cetate erau vreo două sute-trei de polonezi care apărau fortăreaţa, pe când ei erau cu mult mai mulţi. În raportul său către Ion Sobieski, colonelul polonez Rapp, comandantul garnizoanei poloneze în cetatea lui Petru Rareş, menţionează că timp de o lună şi jumătate cei 2000 de ostaşi conduşi de el au respins cu succes atacurile a 40000 de turci şi 15000 de moldoveni. În raportul său colonelul Rapp indică un număr exagerat al armatei aliate a lui Constantin Cantemir şi Daltalan-paşa. Garnizoana turcă din provincia Oceacov nu a fost nici o dată în număr de 40000 ostaşi, iar Cantemir de mai putea aduna vreo câteva mii de ostaşi. Faptul că polonezii au respins toate atacurile vorbeşte de instruirea militară a armatei polone care se afla la acel moment la un nivel mai înalt decât cea turcească.

Polnezi Soroca

Rappe (Rapp, Rappen) Krzysztof (a murit după 1711), generalul oastei craiului, comandantul Cetății Soroca. În noiembrie 1689 a primit ordin de la hatmanul S. Jablomowski să plece cu două regimente de infanterie, la Nemirow, pe Bug, cu scopul să ocupe postul de comandant. La Nemirow nu a stat mult, deoarece la sfârșitul anului 1691, atunci când oastea poloneză a trecut pe celălalt mal al Nistrului și a ocupat cetatea de Soroca, tocmai K. Rappe în grad de colonel i-a fost încredințată Cetatea Soroca. A primit un regiment de infanterie cu 7 tunuri, două steaguri, precum și controlul asupra cazacilor din Zaporojie. De asemenea el a fost responsabil de spionajul militar în regiune, modernizarea fortificațiilor și aprovizionarea cetății Soroca. Cetatea Soroca era amplasată în calea tătarilor dinspre Budziak spre Kamieniec-Podplsk,și de aceea a avut un rol operativ important, iar efectivul, care a numărat cca 1000 de oameni, în mod eficient își îndeplinea misiunea, fiind un detașament frontal al armatei poloneze. Cel care și-a adus aportul la ridicarea noului sistem de fortificații la Cetatea Soroca a fost inginerul militar Glower de Glaydeny Archibald Andrezej (Andrzey Archibald de Glaydeny- Glower (1665-1722), subcolonel al artileriei de cavalerie. Se trage dintr-o familie de nobili scoțieni. A fost fiul lui Tomasz și Elzbeta Dara. Sub conducerea generalului M. Katski a participat în campaniile din Podolia și Moldova până în 1691, când a fost avansat la gradul de căpitan-inginer și a fost trimis în garnizoana din Soroca. În orașul ocupat în septembrie 1691 a realizat, printre altele, construcția noului val de apărare, terminat în vara anului 1692. Obligațiunile sale le-a îndeplinit destul de bine, fiindcă fortificațiile realizate de dânsul au rezistat încercărilor de a cuceri orașul și Cetatea Soroca de armatele moldo-turco-tătare la 1692 (27 septembrie — 9 octombrie și 1693. Iscusințele lui de inginer militar au fost bine apreciate de către comandantul Cetății Soroca, colonelul K. Rappe, care îi scria lui Katski că Glaydeny-Glower își cunoaște lucrul și singur în fiecare zi lucra la ridicarea valului de apărare. Rappe credea că un alt atât de experimentat inginer nu era în armata poloneză. Colonelul K. Rappe l-a rugat pe generalul Katski să-i permită inginerului să mai rămână la Soroca.

În toamna anului 1692, 27 septembrie — 9 octombrie, garnizoana poloneză condusă de colonelul Krzysztof Rappe primește botezul focului. Constantin Cantemir, ajutat de o oaste turco-tătară, ia cu asediu cetatea și orașul Soroca, garnizoana poloneză a respins toate atacurile oastei conduse de Constantin Cantemir și Daltaban Mustafa-pașa. Polonezii au câștigat atunci 9 steaguri de-ale asediatorilor, mult echipament și muniții. Rappe a devenit cunoscut în Europa ca un ofițer curajos. Starea Cetății după asediu a fost catastrofală. Din scrisoarea lui Rappe către generalului de artilerie Coronai, M. Katski (22.X.1692), reieșea că valurile de apărare nou construite au fost distruse, mulți soldați au fost râniți, apți pentru luptă rămăseseră vreo 100. Soroca a fost părăsită de cazacii lui Rappe, dar și de locuitorii târgului, lipseau hrana, munițiile. Primind ajutor din partea Seimului polonez, ulterior, la 1693-1699, au continuat lucrările de reconstrucție a fortificațiilor. S-a construit din nou așa-numitul Val Nou, care a înconjurat orașul nou și orașul vechi dimpreună cu castelul. Multe lucrări au fost efectuate din fondurile lui Krzysztof Rappe. Detaşamentul polonez s-a aflat în cetatea Soroca până la 1699, când pacea de la Carloviţe a pus capăt războiului. Cetatea Soroca a fost întoarsă Moldovei. Referitor la aceasta M. Costin scria: “După pacea de la Carlovițe, au venit poruncă de la împărăţie la Antioh vodă (Cantemir) pentru deşertarea Cameniţei… Aşijderea şi leşii au dat cetatea Ţării Moldovei înapoi: Neamţu, Suceava cu Câmpulung şi Cetatea Sorocii”.

Războaiele “Legii sfinte” ce s-au abătut asupra Moldovei au adus o mare de nenorociri, inundând-o până peste margini. Urmele acestor campanii s-au simţit până mult mai târziu. Preotul rus Lukianov, care în primii ani ai sec. al XVIII-lea a trecut prin Moldova spre pământurile sfinte, a rămas frapat de sărăcia din principate. De la Soroca până la Iaşi, menţionează el, “… e pustietate, nu-i nimic: nici sate, nici pădure”.

Moldova păşea întru-un nou secol, un secol al războaielor ruso-turce.

Nicolae BULAT,

directorul Muzeului din Soroca

Comentarii

Preluarea știrilor, reportajelor și interviurilor de pe site-ul Observatorul.md se face doar până la 300 caractere cu indicarea sursei (www.observatorul.md – link activ la știrea respectivă ).

About OdN
fondat la 3.11.1998, înregistrat la Camera Înregistrărilor de Stat, membru al Asociaţiei Presei Independente afiliate WAN (Organizaţiei Internaţionale a Ziarelor) din anul 1999, este primul ziar din câmpia Sorocii, care este inclus în Catalogul ÎS "Poşta Moldovei", apare în limba română

Lasă un răspuns

*