„Ionel, Ionelule” este una dintre cele mai îndrăgite melodii românești, interpretată de mari artiști. Însă, puțini știu prin ce chinuri a trecut autorul acesteia atunci când a compus-o. Și mai puțini știu că autorul a fost torturat în pușcăriile comuniste.
Compozitorul melodiei este George Sbârcea, care își spunea Claude Romano (compozitor, jurnalist, scriitor), un promotor al tango-ului clasic argentinian.
Acest cântec care l-a făcut celebru a fost compus mai mult din obligație, deoarece celebrul compozitor, angajat în anii ’30, la Teatrul „Alhambra” din București, a fost amenințat de directorii instituției cu concedierea dacă nu va compune o melodie inedită, de succes pentru teatru.
Claude Romano a fost încuiat și hrănit doar cu biscuiți și cafea timp de câteva zile, într-o cameră a teatrului, cu scopul de a compune melodia. În cele din urmă, munca pe care a depus-o nu a fost în zadar, iar melodia „Ionel, Ionelule” a adus teatrului faima dorită. Nu doar că a devenit cunoscută în țări ca Franța, Germania, Spania sau Italia, dar a fost și publicată în limbile franceză, germană, engleză și spaniolă de editura Eddie Barclay.
După război, a fost arestat de către noile autorități comuniste care l-au acuzat și anchetat pentru crime de război. A fost condamnat la 15 ani de detenție grea, din care a executat opt ani de închisoare politică în temnițele de la Jilava, Aiud și Gherla, fiind în permanență urmărit de Securitate pentru legături dușmănoase cu elemente potrivnice regimului (până în 1968, când i s-au ridicat interdicțiile).
Vă propunem să ascultați cântecul „Ionel, Ionelule” în interpretarea a cinci cântăreți de renume, de la Gică Petrescu până la Loredana Groza. Aceste interpretări vă vor oferi o perspectivă diversificată asupra modului în care acest cântec îndrăgit a fost adus la viață de-a lungul timpului:
Gică Petrescu
Margareta Pâslaru
Tudor Gheorghe
Gheorghe Dinică
Fuego
Loredana
Versurile melodiei „Ionel, Ionelule”
„Când se duce luna la culcare
Cine ne stă beat în cârciumioare
Și în fiecare dimineață
Cine stă cu felinaru-n brațe
Este Ionel bată-l norocul
Care bea ca să-și înece focul
Focul care-i frige inimioara
Fiindca nu-l iubește Mărioara
Ionel, Ionelule
Nu mai bea băiatule
Ionel, Ionelule fiindcă te râd fetele… hei
Ce ai văzut Ionel la Mărioara,
De ți-a pus pe flăcări inimioara?
Și de ce să plângi tu măi băiete?
Când pământul este plin de fete.
Daca vrei să uiți de Mărioara,
Hai pe câmp cu mine într-o seară,
Să culegem dalbe floricele,
Să privim la lună și la stele.
Ionel, Ionelule
Nu mai bea băiatule
Ionel, Ionelule fiindcă te râd fetele…
