Dacă am face un top al celor mai prolifici fotbaliști soroceni din ultimul deceniu, Vitalie Damașcan-jr ar ocupa, cu siguranță, un loc de frunte. Proaspăt camion național, deținător al mai multor titluri și premii, Vitalie provine dintr-o familie în care fotbalul «se mănâncă pe pâine». Tatăl, Vitalie Damașcan-senior, a jucat pentru echipa din Soroca până «la adânci bătrânețe», iar fratele mai mare este unul din stâlpii de bază ai celei mai galonate echipe din Basarabia, FC Zimbru… Și totuși, astăzi toate reflectoarele sunt puse pe «ăla micu», care și-a dat acordul să fie protagonistul unui interviu-fulger.
− Vitalie, anul 2017 a fost unul foarte bun pentru tine, aș putea spune chiar un an istoric, fiindcă nu fiecare fotbalist de vârsta ta se poate lăuda cu titlul de campion, cu titluri prestigioase și cu avansuri care mai de care.
− Este adevărat că a fost un an de vis și pentru echipa cu care am devenit campion al Republicii Moldova, dar și pentru mine personal. Sunt fericit de ceea ce s-a întâmplat în anul care se duce și zic aceasta fără a exagera, fiindcă orice fotbalist, indiferent de vârstă, își dorește să urce pe cea mai înaltă treaptă a podiumului. Eu am atins această culme foarte devreme și nu pot să nu fiu satisfăcut.
− Pasul făcut de tine, de la Zimbru la Șheriff, a fost unul nu doar înainte, dar și într-o direcție oarecum neașteptată. Deși au mai fost cazuri, eu, personal, am rămas oarecum mirat, știind rivalitatea dintre cele două cluburi…
− Deseori suntem nevoiți să luăm niște decizii grele și trecerea mea la Șheriff este din această categorie. Rivalitatea este rivalitate, dar așa este viața de fotbalist. Pot spune chiar că la momentul plecării la Tiraspol am simțit că trebuie să schimb ceva în cariera mea de fotbalist.
− Și cum ai fost primit de noii coechipieri, de staff-ul tehnic al campioanei, de microbiști, la urma urmei?
− Fără nici o exagerare trebuie să vă spun că am fost primit foarte bine de toată lumea. M-am încadrat foarte bine în colectiv, iar colegii m-au susținut și mi-au dat multe sfaturi prețioase. Profit de ocazie și mulțumesc conducerii și staff-ului tehnic pentru încrederea acordată. Pentru un fotbalist tânăr aceasta înseamnă foarte mult.
− Pe lângă multe alte «ingrediente» de care nevoie un fotbalist începător — talent, bunăoară, o mare importanță are și susținerea celor din preajmă.
− Cu siguranță, este așa și din acest punct de vedere sunt un alintat al sorții, fiindcă familia mea mereu mi-a fost alături, fapt pentru care îi mulțumesc. Bineînțeles, ar fi incorect din partea mea ca să nu-l scot în evidență pe primul meu antrenor, Pavel Bacinin. Pe lângă acestea a trebuit să muncesc foarte mult pentru a deveni un jucător de fotbal în plinul sens al cuvântului.
− Apropo, se zvonește că cluburi mari din Europo, cum ar fi FC Roma sau ȚSCA din Moscova, ar fi interesate de serviciile tale.
− Nu știu nimic. Știu că sunt jucătorul Șherff-lui și trebuie să fac tot posibilul ca această echipă să obțină noi performanțe. (Cu părere de rău, tiraspolenii au ratat «la mustață» accederea în primăvara europeană fotbalistică — V.C.).
− Vitalie, aș vrea să faci o urare sorocenilor, în ajunul Anului Nou 2018.
− Cu plăcere. Urez sorocenilor sărbători fericite, pace și căldură în casele Dvs., iar visele frumoase să devină realitate. LA MULȚI ANI FERICIȚI!
− Și ție îți dorim ca anul 2018 să fie unul chiar peste așteptările tale și ale noastre. SĂRBĂTORI FERICITE!
P.S. În ultimele zile se zvonește că de serviciile soroceanului Vitalie Damașcan-jr sunt interesate mai multe cluburi de peste hotare, inclusiv FC Torino…
