Pe unul dintre cele mai înalte dealuri ale Câmpiei Sorocii, satul Visoca își trăiește povestea veacurilor cu demnitatea răzeșilor de odinioară. De la legende și toponimii străvechi până la deportări sovietice, renaștere culturală și performanțe sportive unice, Visoca este un exemplu de comunitate care și-a păstrat identitatea și valorile în ciuda tuturor vitregiilor istoriei.
Satul Visoca, situat în raionul Soroca, duce în spate o istorie impresionantă ce se întinde pe parcursul mai multor secole. Răzeșii care s-au stabilit aici au traversat epoci pline de schimbări, supuneri și renașteri, dar nu au renunțat niciodată la mândria de a fi băștinași.
Istoria moșiei Visoca include nume de boieri precum Ivul, Nicoară Prăjescu sau Moise Tănase Căpitanul, iar unul dintre cele mai importante momente a fost atunci când Teofania, soția căpitanului, a donat satul Mănăstirii Neamț. Această legătură cu monahismul a dus la construirea unei biserici din piatră în stil tradițional, care a devenit centrul vieții spirituale și educaționale locale.
În 1904, Visoca avea peste 1300 de locuitori, iar în perioada interbelică satul cunoștea o înflorire economică: patru mori, șapte băcănii și o varietate de meșteșugari dădeau viață târgului local. Luni era zi de piață, iar oamenii din toată regiunea veneau să vândă vite sau produse agricole.
Ocupația sovietică a adus însă suferințe grele. Deportările din 1941 și 1949 au smuls sute de oameni din casele lor, iar foametea organizată din 1946-1947 a secerat zeci de vieți. Din Visoca, 173 de persoane figurează în „Cartea Memoriei” ca victime ale regimului comunist. Monumentul „Clopotul durerii”, amplasat în centrul satului, amintește de suferințele îndurate.
În ciuda persecuțiilor religioase, biserica din Visoca a rezistat, devenind un simbol al dăinuirii. Alături de ea se află Liceul Teoretic – singurul liceu rural din raionul Soroca – și grădinița renovată cu sprijinul României, care oferă copiilor condiții moderne de învățare.
Visoca are și o viață culturală activă. Ansamblul folcloric „Visoceanca” păstrează cântecele și obiceiurile satului, iar festivalul „Ultimul Snop” aduce omagiu agricultorilor locali. Tradițiile legate de Paște, hram și Crăciun – cu faimoasa colindă „Viorașul” – dau satului o aură aparte, mai ales pentru cei plecați care se întorc cu drag acasă.
Un alt motiv de mândrie pentru comunitate este Clubul de Fotbal EFA Visoca, fondat de Ghenadie Mija, un visocean stabilit în Portugalia. EFA este singura echipă din raionul Soroca care participă în campionatul republican și are un lot impresionant de juniori.
Visoca nu este doar un sat cu trecut, ci și unul cu viitor. Între biserica de piatră și stadionul modern, între clopotele durerii și festivalurile bucuriei, Visoca își trăiește povestea cu fruntea sus. Este o localitate care a rezistat imperiului, deportărilor și foametei, și care continuă să crească prin educație, cultură și sport. Un exemplu viu că rădăcinile adânci pot susține ramuri spre viitor.
