VICTOR CEMORTAN – expresia desăvârșită a talentului, la o jumătate de secol de activitate artistică / GALERIE FOTO

Se perindase prin lumina reflectoarelor o viață, trăită frumos, îmbibată din măduva celei mai profunde pasiuni față de muzică, menite să-i fie amica fidelă până la ultima suflare și dincolo de ea, pentru că fără muzică viața i-ar fi fost lipsită de sens și culoare. Chipul și vocea irepetabilă, care au cucerit de fiecare dată publicul, l-au marcat ca pe cel mai iscusit arhitect al sufletelor tuturor celor, care l-au ascultat măcar o dată, iar acele acorduri și cuvinte au prins rădăcini adânci și au rămas acolo. O astfel de putere magică au cântecele îndrăgitului interpret Victor Cemortan, și acum, după o jumătate de secol de activitate.

În aceeași lumină l-am admirat și la concertul său jubiliar, când a marcat și 65 de ani din ziua nașterii, purtând genericul ce-l definește cu desăvârșire „Pe strune de chitară am cântat dragostea, viața și dorul de țară”. A fost sărbătorit cu mult fast, cu artiști celebri, băștinași din Drochia: Nătălița Proca, Oxana Stati, frații Sandu și Iurie Focșa, Tatiana Martin, celebra soprană Tamara Balan, cu bunii săi prieteni și colegi de breaslă: ceata de bărbați „Buciumul”, conducător Alexei Pînzari, ansamblul folcloric „Busuioc”, conducător Galina Pavalencu, ansamblul de dansuri populare „Izvoraș”, conducător Valentina Cocitov, ansamblul folcloric „Altița”, conducător Lucia Rotaru, ansamblul vocal-instrumental „Noi”- colectivul pe care îl ghidează   până în prezent; Teatrul muzical-dramatic „Cupidon”, regizor Petru Ababei, unde Victor Cemortan a jucat roluri principale și este până în prezent un actor neîntrecut.

Toți au venit să-i aducă omagiu și aleasa recunoștință pentru harul său, pentru dedicație și talent, pentru abilitatea de a fi alături în cele mai dificile momente, sensibil și receptiv în cele mai imprevizibile situații. Chiar dacă anii și-au lăsat amprenta timpului pe tâmple, în fața publicului dornic de cântecele care au elogiat întotdeauna cele mai sacre valori, precum baștina, graiul, dragostea și neamul, stătea același Victor Cemortan – interpret, compozitor, poet, cantautor, instrumentist, actor și Om al omeniei, o personalitate notorie a culturii drochiene, cu o imagine impecabilă și un talent polivalent. Nu aș fi putut să nu susțin acest dialog cu artistul Victor Cemortan, care a lăsat drept moștenire în fila istoriei o comoară neprețuită – rodul muncii de jumătate de secol, adunat cu atâta grijă și modestie în lădița cu zestre pentru eternitate.

De la părinții săi Nicolae și Galina Cemortan, o familie de oameni gospodari, cu dragoste de lucruri sfinte, de valori și tradiții, a moștenit alese calități și talente, tatăl său fiind inginer, muzicant și dansator, iar mama fiind muncitoare la fabrica de conserve. A cunoscut de mic ce este munca, rezervând un loc aparte și talentului, pasiunii cale față de muzică. Am stat și am depănat firul amintirilor de la începuturi, căci Victor este omul care a căutat și a păstrat mereu o bucată de cer deasupra vieții sale.

• Maestre Victor Cemortan, sunt onorată să susțin acest interviu, în contextul evenimentului ce marchează o dublă sărbătoare: 50 de ani de activitate artistică și 65 de ani din ziua nașterii. Cu siguranță, că sunteți un om fericit și împlinit, căci rodul muncii de o viață a adunat o sală arhiplină de spectatori, îndrăgostiți de muzica, pe care ați dăruit-o întotdeauna necondiționat. De unde vine dragostea față de muzică?
• Această dragoste trăiește în sufletul meu de când mă țin minte și fără de care nu aș fi fost cel care sunt astăzi. O am prinsă adânc în suflet de mic copil, de la părinți, căci în familia mea mereu se cânta: și când ajutam părinții, și la sărbători, și când ne întâlneam cu prietenii de familie.
• Dacă spui că ai cântat de mic copil, îți mai amintești prima evoluare în scenă?
• Am evoluat pentru prima oară la vârsta de 6 ani, cu orchestra de muzică populară, iar la vârsta de 9 ani cântam la acordeon în tabăra de pionieri. La 15 ani am evoluat pentru prima oară la televiziune.
• Când a fost marcat începutul activității în domeniul culturii?
• Am început activitatea ca instrumentist la bass chitară în formația „Dina” în anul 1974, iar în 1980 am devenit conducător artistic la Casa de cultură, (regiunea fabricii de zahăr); în 1981 am fost muzicant la Casa raională de cultură; în 1985 am lucrat în funcția de director la auto-club, iar în 1987 exercitam prin cumul funcția de conducător de colective artistice la școala internat din oraș. Din anul 1993 am fondat ansamblul vocal-instrumental „Noi”, conducătorul căruia sunt până în prezent, iar din 1997 am fost numit director al Casei Raionale de Cultură.
• Cunoaștem că ai foarte multe compoziții, fiind autor de versuri, dar și muzică. Când ai început să scrii versuri și câte piese proprii ai reușit să aduni în lădița cu zestre a creației?
• În anii1974-1976 am scris primele poezii, iar în 1976 am scris prima piesă. Am peste 15 texte pentru piese și în proiecte sunt peste 21. Până în prezent am 48 de poezii și 28 de piese finisate, versurile și muzica căror îmi aparțin. Mai sunt multe proiecte la care lucrez.
• Știind că ești un nume sonor în lumea muzicii, fiind numit și Omul orchestră, ce instrumente muzicale posezi și care din ele îți este cel mai aproape de suflet?
• Mai aproape de suflet sunt toate, depinde de gen. Dar mai sunt chitara, bass chitara, cobza, acordeon,tobe/percuție/, contrabas, trombon.
• După o zi de muncă fiecare din noi găsește refugiu în sânul familiei. Ce înseamnă pentru Omul de creație, Victor Cemortan, familia și ce momente ai avut în viață care au fost sursa de inspirație în creația ta ca poet și compozitor?
• În  familie găsești mereu relaxarea, dragostea și inspirația.Creația a fost prezentă mereu, depinde de situația, contextul și mediul în care te afli. Un vers, sau o melodie poate lua naștere și în miez de noapte, sau în compania colegilor. La fel, emoțiile de la evenimentele de viață a copiilor, nepoților, părinților. O sursă de inspirație pentru piese patriotice au fost mereu sărbătorile naționale, schimbările cruciale și evenimentele cu impact patriotic din țară, faptele de vitejie ale eroilor neamului.
• Cu cine din artiști, colective ai colaborat pe parcursul activității tale?
• Am cules piese contemporane pe parcursul vieții artistice, colaborând cu Formația „Colinda”, cu regretatul Mircea Guțu, cu Anatol Roșcovan, Victor Cordineanu, Anatol Dumitraș, Alexandru Lozanciuc, cu foarte mulți artiști în cadrul spectacolelor, desfășurate la nivel raional și național.
• Ești un interpret, muzician și instrumentist neîntrecut, fiind parte din fiecare colectiv, ce ți-a marcat prodigioasa activitate, prin talent, dedicație, receptivitate și dăruire. Activitatea marcantă în aceste colective a conferit sens și culoare vieții tale, ducând faima muzicii populare și muzicii ușoare la nenumărate festivaluri și concursuri naționale și internaționale. Aceste colective sunt ca și a doua familie, care te fac să te simți la fel de fericit și împlinit și acum, după o jumătate de secol, căci sunteți la fel împreună. Ce le dorești acestor oameni dragi, colegi și prieteni de suflet?
• Pe parcursul anilor s-au schimbat și membrii formației. Cineva a plecat la câștig, cineva și-a schimbat locul de trai. Mai dureros este, că mulți din ei sunt plecați la cele veșnice. Cunoașterea caracterului fiecărui membru de formație, este important și necesar pentru un conducător. În colectiv au fost și 12 membri și 5, depinde de genul de activitate și repertoriu.Toate genurile au un farmec aparte, dar muzica ușoară este cea mai aproape de sufletul meu. Am ajutat cu ce am putut și m-a înzestrat bunul Dumnezeu și am dăruit câte o părticică din sufletul meu fiecărui colectiv, în care am participat ca interpret sau instrumentist, îndemnând și alți colegi să studieze mai multe instrumente și stiluri de muzică. Astfel ne dezvoltăm și creștem profesional. Doresc atât foștilor colegi, cât și actualilor membri multă sănătate, creativitate, pace și liniște sufletească, realizări frumoase și, desigur aleasă mulțumire că au fost și sunt o parte din viața și succesul meu.

• Știm că ești un rapsod pătimaș al cântecului patriotic, purtând mereu în suflet dragostea de baștină, de acest plai mioritic, de limbă, de țară și de neam, iar vocea ta inegalabilă face să vibreze struna sufletului. Nici o sărbătoare națională nu s-a desfășurat fără vocea libertății, vocea credinței și dragostei de neam – vocea care are un singur nume – Victor Cemortan. E o pecete, ce nu poate fi ștearsă din fila de istorie a culturii drochiene și este însemnul, care te definește cu desăvârșire. Ce înseamnă pentru tine „Ocrotiți, focul din vatră”? E și piesa cu același nume pe versurile regretatului Anatol Rusnac, dar linia melodică este atât de vibrantă, atât de profundă, că ne poate transmite mesajul din cuvinte, înainte ca ele să răsune. Cum ai creat această muzică uimitor de frumoasă?
• Din primele cuvinte citite, deja mi-au izvorât și primele note. S-a primit mai întâi refrenul, apoi și strofa. Prima interpretare a fost doar cu chitara și vioara. E o piesă ce m-a marcat profund, cunoscând personal și autorul versurilor. M-am gândit, că dacă voi înveșmânta aceste frumoase versuri în haina melodică, va fi și ca un omagiu adus bunului nostru poet băștinaș Anatol Rusnac, dar și o elogiere a valorilor sacre, ce ne definesc ca neam. Dacă a rămas în inimile spectatorilor, înseamnă că mi-a reușit!
• Oamenii de creație au mereu un vis. Chiar dacă au mai avut un vis ce s-a împlinit, oricând mai au ceva de spus, mai au ceva la ce visează. Care este visul tău?
• Visul meu dintotdeauna a fost și este să fie pace, să fie oamenii mai buni. Doresc ca copiii mai mult să zâmbească, să fie părinții alături, să nu-i privească doar de pe ecranele telefoanelor. Ultimii ani au fost  cam dificili, trecând prin multe încercări, greutăți și multe piedici în activitate, dar timpul le rezolvă pe toate. Cel mai mult mi-am dorit ca cineva din copii sau nepoței, să-mi preia ștafetă. Cu toate că mulți din ei au talent înnăscut de a crea și a dărui frumosul, nu prea se avântă să o facă.
• Dacă ai sta la un păhar de vorbă în clipele de răgaz cu Viața, ce i-ai spune?
• Cred că i-aș spune tot în vers:Am trecut prin multe încercări, am ieșit din multe, doar amintirile rămân, și faptele tăcute. Desigur, mereu este ceva de făcut, doar timp și inspirație să am.

Anii mei s-au scuturat, la fel ca frunza din copac,

Lăsând doar ramuri unde au crescut.

Un ram bătrân îl văd aici, de la părinți, de la bunici,

Ținând coroana vieții ce-a trecut.

In amintiri a mai rămas, un joc, un câine drăgălaș,

Un stog de fân și iazul ce-a secat.

Colegi de școala și vecini, colegi de breaslă, amintiri,

Și primul cântec care l-am cântat.

R-n:

Viață, viață scurtă ești,

Ca o carte ce-o citești.

Însă viața n-o începi din prima foaie.

Viață, viață mi-ai lăsat,

Amintiri de altă dat,

Și roada ce cu ani am adunat.

Mulțumesc mult, pentru interviul acordat, maestre Victor Cemortan și bunul Dumnezeu să vă dăruiască încă mulți ani de activitate prodigioasă, pentru a crea frumosul și a ne bucura sufletul cu minunate compoziții musicale, dorindu-vă la frumosul jubileu un sincer La mulți ani!

Delia DUMITRESCU

1 de 32