Vasile Grădinaru – Om din rădăcina pământului, care-și trăiește viața între cer și glie…

Luna lui Cuptor din acest an a adus un val de căldură torid, înregistrând temperaturi ridicate chiar și în locurile umbrite, nemaivorbind de cele expuse la soare. Atunci când nu ești „omul câmpului”, găsești multe soluții de a te proteja de căldura insuportabilă. Doar cei, care poartă grija pământului, cunosc prețul timpului și, în pofida arșiței dogorâtoare, muncesc din zori până seara și nu mai au timp să se gândească unde să găsească refugiu.

Priveam cu admirație la holdele de grâu auriu ale „Gliei Șurenilor”, care se legănau ca niște cosițe împletite la adierea vântului, la fel de fierbinte, ca aburul pâinii rumene, scoase din cuptor.

Lanul era brăzdat de câteva combaine și tractoare, care se părea că luase cu asalt holda aurie. Era în ziua de 8 iulie, cifra care simbolizează infinitul, căci lanul de spice din povestea lunii lui Cuptor, se părea că nu mai are capăt. Pentru că hotarul acestei povești puteau să-l vadă doar cei care stăteau în acele combine moderne, viguroase și mândre, care-ți trezeau un sentiment de admirație. Începuse recoltarea grâului în comuna Șuri.

Aici l-am întâlnit pe „stăpânul holdelor aurii” care ieșise la duel deschis cu soarele dogorâtor și nu se părea să va pierde în curând bătălia. Cu fruntea și obrajii arși de razele nemiloase, dădea din când în când semne combainerilor și tractoriștilor cum să-și urmeze cursul, mângâind cu dragoste spicele pline, iar ochii îi străluceau de bucurie, când vedea cascada boabelor de grâu, care-l făceau să se simtă un om împlinit – cel înfrățit de-o viață cu glia.

Născut fiind pe acest colț de rai, în comuna Șuri, într-o familie de oameni harnici și gospodari, de mic copil a prins dragostea de pământ, de oameni, de care a rămas strâns legat pentru tot restul vieții. Destinul l-a purtat prin multe încercări, dar mereu a rămas fidel vocației de agronom, căci după absolvirea facultății de agronomie la Institutul Agricol „Mihail Frunze” (pe acele timpuri, anii 70), și-a testat abilitățile în cele mai diverse meserii: de la socotitor la livadă, brigadier, apoi agronom și director adjunct în colhozul „Viața Nouă” din satul Șuri (1985), până la funcția de președinte al raionului Drochia (2015-2018).

Veți spune, că de obicei, mandatul este pe 4 ani. Aveți perfectă dreptate, căci nu expirase încă mandatul de președinte, mai avea încă un an, dar s-a retras din funcție, fiind chemat de glasul pământului. Fiind preocupat de grijile unui întreg raion, nu a uitat niciodată de glie, trăind clipe de fericire, când avea să fie un an roditor, dar și dezamăgiri – când erau înregistrate pierderi, din cauza secetei.

Și acum, din nou revenit la „Glia Șurenilor”, continuă să-și scrie povestea de la acel capitol, unde și-a lăsat mărturia omului, îndrăgostit de glie – locul, unde se simte cel mai bine, locul unde se simte ACASĂ!

Este despre Vasile Grădinaru, directorul SRL „Glia Șurenilor”, cel care a scris epopeia holdelor aurii, cu multe dis-de dimineți înrourate, cu multe nopți nedormite, din cauza grijilor, cu rugăciunile unui om creștin, care crede în puterea bunului Dumnezeu, în cele mai dificile momente. Cel, pentru care fiecare strop de ploaie, pe timp de arșiță, era o adevărată binecuvântare cerească, dar și o recompensă generoasă pentru munca neobosită.

Un proverb spune, că omul harnic, muncitor, de pâine nu duce dor! Este ceea ce-l definește cu desăvârșire pe Vasile Grădinaru, care a deschis sezonul recoltării în comuna Șuri și este în plin proces. Pentru dumnealui acest început are rădăcini adânci  și a devenit, pe bună dreptate, un ritual sacru. Din zori de ziuă, până seara târziu, fiecare talpă de pământ îi sărută urmele neobosite, fără clipe de răgaz, scuturând din când în când cămașa, pentru o doză de răcoare, fiind puțin protejat de arșița teribilă.

A scos combinele în câmp, vremea fiind relativ favorabilă pentru treierat, iar recolta din acest an la grâu și orz, fiind pe măsura așteptărilor. S-au dezis de recoltarea spicoaselor în două faze (de la cositul în brazde, apoi treierat), considerând că este mai rentabilă recoltarea în direct, roada fiind ulterior depozitată în încăperi special amenajate.

Fiind în toiul lucrărilor agricole, nu a ezitat să ne împărtășească prin ce provocări a trecut:

„Cu mare bucurie așteptam să vie perioada de recoltare, pentru că anul acesta a fost un an specific, cu multe provocări la grâu: în luna aprilie au fost înghețuri, în luna februarie a  fost cald, apoi – iar înghețuri,  În pofida acestor încercări prima grupă de spicoase a rezistat și arată foarte bine. Grație faptului că în luna mai curent, au fost foarte multe precipitații, umeditatea la sol era de 122 mm. Avem de recoltat 720 ha de grâu  și 50 ha de orz. La recoltarea orzului, am înregistrat rezultate bune, față de anul trecut: la fiecare ha am strâns 4 tone, iar acum am început recoltarea grâului. Sperăm la o roadă de 4,5 – 5 tone/ha. Ar fi foarte bine, dacă și prețurile ar fi mai convenabile pentru noi, deoarece, În timpul de față 1 kg de grâu este 2,50- 2,60 lei.”

Știind că este un gospodar neîntrecut,  care-și onorează cu multă dedicație și responsabilitate funcția de director SRL „Glia Șurenilor”, fiind  mereu preocupat de grijile pământului, a rămas a fi simbolul și expresia desăvârșită a omului, care sfințește glia, cu inima adânc semănată în pământ. Bunătatea și căldura ce emana din sufletul său, înfrățit cu glia, i-au permis o clipa de răgaz, pentru a împărtăși din vasta sa experiență.

• Domnule Vasile Grădinaru, să fie de bun augur începutul recoltării de spicoase și bunul Dumnezeu să vă ajute în această muncă grea. De cât timp activați în funcția de director SRL „Glia Șurenilor”?
• Mă bucur nespus, că am început recoltarea grâului! Ne-am propus să finisăm recoltarea în 12 zile lucrătoare, să depozităm grâul în hambare și să ne pregătim de alte lucrări agricole. Exercit funcția de director SRL „Glia Șurenilor” din anul 1996, iată în anul viitor voi avea 30 de ani de activitate.
• Cunoaștem că la momentul actual Republica Moldova se confruntă cu un deficit de specialiști în domeniul agricol. Lipsa tractoriștilor este cea mai mare problemă pentru acest sector. Care este situația la „Glia Șurenilor”? Câți specialiști aveți la moment?
• Aveți perfectă dreptate, căci deficitul de specialiști în acest domeniu este o mare problemă. La momentul actual noi avem la „Glia Șurenilor” 30 de combaineri, șoferi și tractoriști.
• Cunoaștem, că dispuneți de tehnică agricolă modernă, performantă, care permite recoltarea a 25-30 ha pe zi. Ați beneficiat de susținere și ajutor din partea Guvernului în situații de criză și dacă beneficiați de subvenții, sau alte surse?
• Majoritatea echipamentului tehnic a fost achiziționat din sursele proprii, dar am beneficiat și de subvenții, fiind oferit de Guvern sprijin financiar pentru diverse activități, dezvoltarea afacerii agricole, achiziționarea de echipamente, acoperirea unor costuri suportate.
• Știm că înghețurile de la începutul lunii aprilie curent au afectat serios multe culturi agricole. Au avut de suferit și culturile de grâu, rapiță și sfeclă de zahăr. Dacă au fost și la dumneavoastră înregistrate pagube, care sunt pierderile suportate și cum ați soluționat această problemă?
• Desigur, am avut și noi pierderi, ca și alți agricultori. Noi am fost nevoiți să semănăm a doua oară 23 de ha de sfeclă de zahăr. Celelalte culturi nu au avut de suferit.
• Ce lucrări vor urma după cultivarea grâului, în perioada e vară?

• Desigur, după cultivarea grâului, vor urma alte lucrări agricole. Noi nu practicăm aratul cu plugul. Agricultura performantă începe cu utilajele de calitate, ce asigură o prelucrare corespunzătoare a solului, contribuind la menținerea umedității în sol și la asigurarea unei plantații uniforme. În condițiile în care seceta este tot mai prezentă an de an în Moldova, noi, ca mulți alți fermieri, am renunțat la arat, în schimbul lucrărilor cu scarificatorul, un agregat care face minuni în condițiile climaterice din ultimul timp. Acest utilaj asigură o prelucrare corespunzătoare a solului într-o singură trecere. Acesta are mai multe avantaje:
• Nivelarea minuțioasă a solului astfel încât să rămână uniform și după celelalte lucrări.
  •Obținerea unui sol cald și afânat pentru o germinație rapidă și uniformă.
  • Consolidarea stratului de la adâncime pentru a intensifica regimul de apă al solului care este absolut necesar pentru răsărirea culturilor.
  •Producție mai mare.
  • Un asolament bine stabilit, după recoltarea cerealelor păioase.

În timpul aratului, întoarcerea bolovanilor și expunerea lor la soare pot determina o pierdere mult mai rapidă a apei din sol, iar acest fapt reprezintă primul motiv pentru care trebuie de optat pentru metoda cu scarificatorul. Datorită sacrificatorului, solul este fărâmițat în profunzime, oferind posibilitate apei ca să pătrundă adânc în sol.

• Cum reușiți să faceți față temperaturilor toride a lunii lui Cuptor și dacă tractoriștii și combainerii sunt asigurați cu condiții decente de lucru pe vreme caniculară?
• Noi oferim hrana gratis de două ori pe zi pentru lucrătorii noștri, îi asigurăm cu apă; absolut toate combinele și tractoarele dispun de aer condiționat, asigurând astfel condiții decente de muncă și pe vreme caniculară.
• Știm cât de importantă este recoltarea la timp a culturilor agricole. Proverbul „Bate fierul cât e cald”, are semnificația, de a face totul , la momentul oportun, pentru că mai târziu, s-ar putea să nu se mai poată face nimic. Câte ore pe zi muncește un tractorist sau combainer, în perioada recoltării?
• Desigur, perioada recoltei este foarte importantă și lucrătorii muncesc câte 12-13 ore pe zi. Un avantaj este că în fiecare combină sunt câte doi tractoriști, sau combaineri, care periodic de schimbă, fapt ce le ușurează într-un fel munca.
• După o experiență atât de vastă în domeniul agriculturii, sunt sigură, că ați putea să faceți niște prognoze. Cum credeți că va fi roada din acest an?
• Sincer să fiu, îmi fac griji la acest capitol, pentru că toți așteptăm ploile, ca pe o mană cerească. Aceste temperaturi ridicate, pot afecta serios culturile din grupa a doua, precum sfecla de zahăr, porumbul, soia și floarea soarelui. Dacă în timpul apropiat nu vor fi precipitații, nu ne vom putea bucura de roadă bună. Sperăm, că prognoza meteo să se adevereasă și să fie precipitații. Dacă vor fi ploi, vom avea o recoltă bună.
• Cum credeți, care vor fi beneficiile și are de câștigat sectorul agrar, odată cu aderarea Republicii Moldova la Uniunea Europeană?
• Indiscutabil, că are de câștigat. În primul rând, sectorul agrar va beneficia de dotații europene și de condiții cu mult mai bune. Cele mai vizibile efecte ale aderării la Uniunea Europeană vor fi, cu siguranță, creșterea subvențiilor și investițiilor în agricultură. Vom avea mai multe oportunități de a aplica la proiecte de dezvoltare rurală, dotare cu mașini și tractoare agricole, vom putea beneficia de asigurări pentru calamități, iar noi nu vom mai fi singuri cu soarta noastră.

Combinele continuau recoltarea lanului mănos de grâne, lăsând în urma lor pecetea muncii neobosite a plugarilor  – răbdarea, care hrănește lumea. Sub soarele arzător, plugarii iese la brazdă cu aceeași tăcere plină de rost. Asta o face și Omul Gliei Șurenilor, Vasile Grădinaru. Nu caută laudă și nu cere aplauze. Își sapă liniștit drumul prin pământul, care i-a fost și este casă și destin. Munca lui e simplă doar la suprafață. În adânc e trudă, dăruire, e legământ nespus cu glia. Cu fiecare pas, el continuă să scrie o istorie tăcută, care nu se învață din cărți, ci se simte în pâinea caldă de pe masă. Rămâne a fi eroul gliei, care-și pune viața zi de zi în mâinile pământului și se întoarce la el cu încredere an de an, fără renunțare. Munca lui dăinuie în recolta anului, în casele hrănite de roade. Rămâne a fi omul gliei, are lasă urme adânci, trasate în brazdă și în timp.

„Dumnezeu să dea la toți roadă bogată, pâine și pace!” Este ceea ce-și dorește Vasile Grădinaru, când privește cerul și brazda. El știe că viața se ține în echilibru pe două lucruri simple: o bucată de pâine pe masă și liniște pentru suflet. Și, poate că dincolo de toată truda, de ani secetoși sau roade bogate, rămâne acea rugăciune, spusă cu fruntea spre cer, cu mâinile pe holdele de spice. Fiecare zi de muncă e o lecție de răbdare. În fiecare coajă de pâine – o dovadă de dăruire. Iar în tăcerea, cu care își poartă munca – o înțelepciune, pe care doar timpul și pământul o pot învăța.

Să aveți parte de un an roditor „Glia Șurenilor”, de pace în suflet, în țară și pe întreg pământul.

Delia DUMITRESCU