Valeriu Ceban s-a născut la acum 70 de ani pe malul Prutului, în satul Nepolokivți, din regiunea Cernăuți. O parte din copilărie și-a petrecut-o în satul Vălcineț, unde s-a mutat cu familia.
Prin „academia sa de la etajul 5” pe care o conduce cu soția Ludmila Ceban, au trecut zeci și sute de elevi, unii dintre ei fac și astăzi muzică profeionistă, iar de dascălul său nu uită. Printre ei sunt Irina Rimes, Alex Roitman, Ilona Ceban, Ana Moraru, Cătălina Borozan, Vlad Prohorov, Alexandra Fornea, Ilinca Platon, Doina Cosnicean și mulți alții. Aceștia îi transmit astăzi gânduri bune omului, dascălului și muzicianului Valeriu Ceban.
Viitorul muzician a pășit pentru prima dată pe scenă în sala de festivități a școlii, fiind însoțit de un acordeonist înalt la care el era cam până la genunchi, stârnind hohotele de râs ale spectatorilor. Amintim că la începutul anilor ’70 a fost admis la Colegiul de Arte din Soroca, la catedra dirijat coral, cu studii la secția fără frecvență. Ansamblul instituției urma să susțină un concert la estrada din centrul orașului, dar fiindcă vocalistul tocmai se îmbolnăvise, Valeriu Ceban a cântat în locul său. În scurt timp a fost convins să se transfere la studii cu frecvență zilnică. La armată a activat într-o orchestră militară, iar pentru că a compus un cântec ce i-a fost pe plac superiorului, a primit permisie pentru a reveni câteva zile acasă.
După ce a absolvit Colegiul de Arte a fost îndreptat să activeze în cadrul ansamblului „Времена года” al fabricii de confecții, după care a trecut cu băieții la Palatul de Cultură în ansamblul de estradă “Chitările Nistrene”. „Deși sunt ucrainean, unii îmi spuneau pe atunci Valera românul, deoarece toți cântau cântece patriotice, dar eu piese românești. Îmi plăceau melodiile, și decât să cântăm ceva străin, mai bine ce e al nostru. Nu înțelegeam de ce unii trebuie să cânte stâlcit în limba rusă, dacă pot cânta în limba lor”. Vreo doi ani a activat la Filarmonica din Vinița, unde a avut turnee în diferite colțuri ale Ucrainei, de care își aduce și astăzi aminte cu plăcere.
Apoi a revenit la “Chitările Nistrene” a cărei conducător a fost mai mulți ani, după care ansamblul a fost redenumit (din lipsa chitărilor – n.a.) în „Olhionia”. Au format un trio împreună cu poetul Petre Popa și solistul Anatol Rudei, iar imnul orașului Soroca este unul dintre roadele acestei colaborări. Apropo, Valeriu Ceban, care este și cetățean de onoare al orașului Soroca a compus și melodia imnului raionului, dar și altele.Compozitor, instrumentist și solist, Valeriu Ceban conduce împreună cu soția sa Ludmila studioul „Bravo-Star”, unde instruiesc zeci de copii talentați. Apropo de soție, cu aceasta a făcut cunoștință tot datorită muzicii, și de atunci sunt un cuplu atât în ceea ce fac în domeniul muzical cât și în viața de zi cu zi. „Eu aveam vreo 27 de ani, își amintește Ludmila Ceban prima întâlnire cu viitorul soț. Activam la grădiniță și căutam muzicieni pentru a colabora la pregătirea copiilor. Am lucrat cu mai mulți, dar eu îl căutam pe cel mai talentat. La un concert am auzit o piesă și am întrebat cine a făcut aranjamentul și uite așa l-am găsit pe Valeriu.
Nu i-au fost pe plac niciodată funcțiile administrative, nici când activa la Secția Cultură și nici atunci când a deținut pentru puțin timp funcția de director al Școlii de Arte „Eugen Coca”, în schimb se simte în largul său atunci când servește muzica. Și nu invers.
VEZI ȘI:
Valeriu Ceban – talentatul și modestul compozitor al imnurilor municipiului și raionului Soroca
