De mică scria poezii, dar abia la vârsta de 22 de ani a început să le publice pe rețelele de socializare. Vorbim despre Valeria Prisacari, originară din municipiul Soroca. Tânăra își face studiile la Facultatea de Psihopedagogie din municipiul Chișinău și este foarte pasionată de versuri. În interviul de mai jos vă invit să aflăm ce a făcut-o pe Valeria să se deschidă abia la vârsta aceasta.
- Valeria, cum ai descoperit poezia, cum ai început să scrii?
Scriam poezii încă de mică, dar nu am încercat nicicând să le dăruiesc lumii, mereu îmi era frică să nu mă ia în derâdere. Apoi la 22 de ani m-am îndrăgostit, a fost ceva diferit de alte dăți, și cel mai important e că nu era reciprocă. Neavând acces la acel El am început să recit poezii, ca să mă asigur că și el va asculta. Apoi la fel ca în copilărie am început să-mi pun emoțiile pe hârtie și să le continui să recit nu doar pentru el.
- Cine te motivează sau te inspiră să scrii?
Motivația de bază este colega mea de facultate, de fapt ea mereu mă încurajează, într-un fel îmi dă aripi (încredere în sine), plus ascultătorii de pe rețele de socializare. Într-un cuvânt, oamenii care mă încurajează.
- Ce înseamnă pentru tine poezia și poetul în ziua de azi?
Pentru mine poezia este durerea pusă cu acuratețe pe hârtie, este o creație unică, unde poetul poate să nu ascundă nimic. Este o dăruirii de sine către lume. Cred că nu toți ar putea să-și dăruiască sufletul tuturor, e ceva deosebit.
- Care au fost autorii de la care ai învățat cel mai mult?
Nu am învățat de la nimeni, niciodată nu am iubit să citesc, dar mereu am iubit să scriu.
- Ce sfat le poți da celor care te admiră?
Mulțumesc mult pentru încurajarea pe care mi-o oferă. Sfatul meu ar fi să nu le fie frică să se deschidă în fața nimănui.
- Mulțumesc pentru interviu !
Consemnare Doina PURICI,
studentă la USM, facultatea Jurnalism și Științe ale Comunicării
