Pe glob locuiesc mai mult de şapte miliarde de oameni. Fiecare dintre aceştia a fost măcar o dată discriminat la şcoală, la serviciu, în transportul public şi aşa mai departe. Dar de ce? Gândindu-ne logic, parcă cu toţii suntem egali şi ne deosebim doar la exterior. Cred că acesta şi este cuvântul – cheie care stă la baza nedreptăţii. Pentru a găsi cauza acestor acţiuni, voi analiza două tipuri de discriminări des întâlnite în societatea noastră, cea rasială şi de sex.
Cu toţii am auzit cuvântul rasist, la mulţi dintre noi, provocându-ne un dezgust această combinaţie de litere. Este straniu, dar nimeni din noi nu-şi dă seama că fiecare din jurul nostru, într-un fel oarecare, este rasist. Pare absurd de la început, dar dacă ne-am gândi mai bine, am aproba acest punct de vedere. Câţi din noi ar putea găsi un motiv adecvat pentru antipatia fată de rromi? Cred că aceştia se pot număra pe degete. Încă un fapt trist este că există rasişti pasivi, nu ştiu dacă este un astfel de termen, dar în viziunea mea el descrie un anumit tip de oameni. Să luăm un exemplu concret: Într-un maxi-taxi s-a urcat un rom de aproximativ 55 de ani de la uzina “Monolit” din Soroca. În scurt timp a cerut unei tinere să-i ofere locul cu pretextul că îi este greu să stea în picioare. La auzul acestor cuvinte atât tânăra, cît şi cei din jur au rămas indiferenţi şi tăcuţi. Peste două staţii, de la primărie a urcat un alt domn, puţin mai tânăr decât primul, dar într-o stare fizică mult mai bună. După ce a achitat doi lei şoferului, s-a dat mai în spate pentru ca alţi pasageri să poată urca. În acel moment, aceeaşi tânără de mai înainte s-a ridicat şi i-a cedat locul celui de-al doilea domn. Unica diferenţă între cei doi bărbaţi consta în culoarea pielii. Dar dacă lucrurile s-ar fi întâmplat invers, nu cred că în acest caz tânăra nu primea o mustrare de la pasageri. Anume această categorie de oameni eu îi şi numesc rasişti pasivi.
Și încă despre ceva. Femeile sunt fiinţe gingaşe, slabe şi sensibile, (aceste caracteristici se pot întâlni doar în cărţile vechi). Căci în prezent, sexul slab este la același nivel cu cel opus. Ca să nu vorbesc la general ,voi încerca să mă refer la un exemplu concret: O prietenă a familiei a vrut să se angajeze în calitate de programator la o companie “X” din Soroca, angajatorul îi oferea fără multe condiții acest post. Doar că îi achită cu 10% mai puţin decât altui programator bărbat, indiferent de faptul că ambii au început lucrul în aceeaşi perioadă, diferență de câteva zile. Şi desigur că aveau acelaşi stagiu de muncă , cu alte cuvinte sunt egali din toate punctele de vedere. Este un fapt trist, dar asa stau lucrurile în secolul XXI.
Căutând informaţii adăugătoare în internet despre această problemă, nu am găsit nici o soluţie eficientă în această privinţă. Practic nimeni nu a îndrăznit să se opună acestui sistem. Totuşi care ar fi obiectivele unei campanii de antidiscriminare? Este greu de răspuns, căci soluţiile apar în dependenţă de caz, un exemplu universal nu există. Însă, gândindu-mă mai profund asupra acestei probleme, am ajuns la concluzia că nu trebuie căutate soluţii, ci trebuie exclus începutul acestor dileme. Anume în această perioadă şi se încep necazurile. Cine este vinovat de toate acestea? Cine o să poarte răspundere pentru toate nedreptăţile? Mulţi şi totodată puţini. Noi şi totodată nimeni. Pare cam dur, dar adevărul este acesta. Dacă vrem să schimbăm lumea, trebuie să începem cu noi!
Andrei Salcoci,
clasa XII-a, IPLT,,I. Creangă,,Soroca
***
“Aurica”
Pasagerii rutei nu vă spun care din Dealul Sorocii stau în aşteptarea microbuzului. În sfîrşit, acesta îşi face apariţia , frînînd la oprire. Prima în mijlocul de transport auto urcă o reprezentantă a etniei rrome de vreo 17-18 ani, înaltă, slăbuţă, cu părul ca pana corbului şi faţa tuciurie. Pe chipul şoferului înfloreşte un zîmbet:
– Încotro mergi, Aurico?
Luată peste picior, fata se bosumflă:
– Auzi, matale, pe mine nu aşa mă cheama…
– Ştiu că nu te cheamă Aurica. Dar cum să-ţi zic altfel, dacă eşti bălaie şi frumuşică ca o porumbiţă?!…
Înghiţind obida şi facîndu-şi loc cu coatele, tînăra se tăinuieşte undeva în spatele salonului.
Om cu draci, conducător auto nu se ogoieşte:
– Mă, voi cei din urmă, ia sculaţi-vă vreunul ca să se aşeze Aurica!
– Cum să nu! sare cu vorba o vîrstnică. Da ce-i pensionară?!
– Îi gravidă, matuşă! Pufneşte în rîs un moşnegel.
– Ba-i frîntă de oboseală, intervine în discuţie un student, că toată săptamîna a vrăjit şi a amăgit sorocenii…
Încolţită din toate părţile, ţigăncuşa pare să nu aibă nici o şansă de salvare. Şi totuşi salvarea vine, pe neaşteptate, din partea şoferului.
– Da tu, Aurico, de ce nu achiţi taxa? Ori vrei să călătoreşti gratis?! Eu gratis nu transport pe nimeni…
– Îţi baţi joc de mine şi-mi mai ceri pentru asta şi plată?!, îi răspunde vocea revoltată a “porumbiţei”.
– Atunci dă-te jos!, îi srigă cel de la volan spre marea bucurie şi satisfacţie a tuturor celor de faţă.
Roşie ca macul, victima discriminării coboară, blestemîndu-l de mama focului:
– Afurisit să fii şi tu şi tot neamul tău, iar maşinii tale să-i sară roţile pînă să ajungi cu ea la gară!!!
Toţi rîd zgomotos, iar microbuzul îşi continuă calea…
Ana Samarin,
elevă în clasa a 10-a la IPLT ”Ion Creangă” din oraşul Soroca, membră a cercului de jurnalism şi ştiinţe ale comunicării
***
O “soluţie” mai originală, găsită de şoferii soroceni
Rromii, precum se ştie, sunt mari amatori de carne, mai ales de pasăre. Se dau în vânt după curcani şi curci, gânsaci şi gâşte, răţoi şi raţe, cocoşi şi găini. De obicei, transportă păsările acasă cu automobilul personal sau taxiul. Dacă, însă, n-ai maşină proprie sau, să zicem, bani de taxi, atunci rupi cuiul, ca şi bătrâna din istoria noastră. Procurându-şi patru raţe de la piaţă, ea a vrut să le transporte acasă cu microbuzul, dar n-a fost să fie. A pus picioru-n prag şoferul:
- Cum să te iau, mătuşă, dacă-mi împuţi salonul cu vietăţile dumitale?! Eu duc oameni, dar nu păsări.
Cât n-a insistat femeia de etnie rromă, cît nu l-a rugat – degeaba! N-a luat-o şi basta. Pentru că conducătorilor auto soroceni le pute nu atât de la gânsaci şi gâşte, curcani şi raţe, cît de la etnia rromă, care ”uită” să-şi achite taxa pentru călătorie ,face o gălăgie de-ţi ia auzul, în loc de doi lei, cît costă călătoria, îţi întind 200 sau chiar 500 de lei (de unde să le dai rest ?!) ş.a.m.d. Nu-i mai simplu să-i laşi în mijlocul drumului, evitând astfel problemele?! Aşa şi procedează mai mulţi şoferi.
Vlada Griţco,
elevă în clasa a 10-a la I.P.L.T”Ion Creangă”din Soroca
