Schimbările climatice nu înseamnă doar temperaturi record, furtuni mai puternice sau secete mai lungi. Un efect mai puțin vizibil, dar cu impact major asupra sănătății, începe să atragă tot mai mult atenția cercetătorilor: plantele pe care le mâncăm devin mai puțin nutritive pe măsură ce atmosfera se încarcă tot mai mult cu dioxid de carbon.
La prima vedere, ideea pare paradoxală. Plantele folosesc dioxidul de carbon pentru a crește, iar o atmosferă mai bogată în CO2 ar putea părea benefică pentru agricultură. În realitate, lucrurile sunt mai complicate. Culturile pot crește mai repede și mai mari, dar concentrația de nutrienți esențiali din ele scade. Asta înseamnă că o porție de grâu, orez, soia sau legume poate conține mai puține proteine, mai puțin fier și mai puțin zinc decât în urmă cu câteva decenii.
Plante mai mari, dar mai sărace în substanțe esențiale
Un studiu publicat în revista Global Change Biology a analizat nivelurile de nutrienți din 43 de culturi importante pentru alimentația umană, de la orez și grâu până la soia. Cercetătorii au descoperit că nutrienți precum proteinele, fierul și zincul au scăzut, în medie, cu 3,2% în plante față de sfârșitul anilor 1980. Principala cauză indicată este creșterea concentrației de dioxid de carbon din atmosferă.
Scăderea poate părea mică, dar devine îngrijorătoare atunci când este privită la scară globală. Miliarde de oameni au deja diete vulnerabile, în care accesul la alimente bogate în nutrienți este limitat. Pentru aceste populații, câteva procente pierdute din valoarea nutritivă a alimentelor de bază pot face diferența dintre o alimentație suficientă și apariția unor probleme serioase de sănătate.
Cercetătoarea Kristie Ebi, de la University of Washington’s Center for Health and the Global Environment, a explicat pentru The Washington Post că dietele de astăzi au o densitate nutrițională mai mică decât cele ale generațiilor trecute, chiar dacă oamenii ar consuma aceleași alimente. Cu alte cuvinte, nu doar ce mănânci contează, ci și felul în care mediul schimbă calitatea produselor agricole.
Fenomenul este legat de modul în care plantele reacționează la excesul de CO2. Dioxidul de carbon le ajută să producă zaharuri și să crească, dar mineralele de care oamenii au nevoie sunt absorbite prin sol. Dacă planta devine mai mare fără să absoarbă proporțional mai mulți nutrienți, aceștia ajung să fie „diluați” în țesuturile vegetale.
Deficiențele de fier și zinc pot deveni mai grave
Impactul asupra sănătății publice poate fi considerabil. Fierul și zincul sunt esențiale pentru organism, iar lipsa lor afectează deja sute de milioane de oameni. Anemia, asociată adesea cu deficitul de fier, este considerată o problemă majoră la nivel global și poate duce la oboseală severă, complicații în sarcină, probleme de dezvoltare la copii și, în cazuri grave, deces.
Un studiu din 2018 estima că încă 175 de milioane de oameni ar putea ajunge să sufere din cauza deficitului de zinc pe fondul scăderii valorii nutritive a alimentelor provocate de poluarea cu CO2. De asemenea, aproximativ 1,4 miliarde de femei și copii ar putea pierde o parte importantă din aportul alimentar de fier, ceea ce ar agrava riscul de anemie.
Problema este accentuată de faptul că multe dintre culturile afectate sunt alimente de bază în regiunile sărace ale lumii. Orezul, grâul și leguminoasele nu sunt produse ocazionale, ci surse zilnice de energie și nutrienți pentru populații întregi. Dacă acestea devin mai puțin hrănitoare, efectele nu se văd imediat, dar se acumulează în timp.
Cercetătorii atrag atenția că schimbarea nu este spectaculoasă de la un an la altul, tocmai de aceea poate fi ușor ignorată. Însă traiectoria este periculoasă. Pe măsură ce emisiile de CO2 cresc, alimentele pot continua să piardă din densitatea nutrițională, iar consecințele vor fi resimțite mai ales de cei care au deja acces limitat la o dietă diversificată.
Criza climatică devine și o criză alimentară invizibilă
Dioxidul de carbon influențează plantele și prin stomate, porii microscopici prin care acestea fac schimb de gaze cu mediul. Când CO2 este abundent, plantele nu mai trebuie să își deschidă stomatele la fel de des. Astfel, pierd mai puțină apă prin evaporare, ceea ce le face mai eficiente din punct de vedere biologic.
Din perspectiva oamenilor, însă, această eficiență vine cu un cost. Dacă stomatele se deschid mai rar, plantele trag mai puțină apă prin rădăcini. Iar apa absorbită din sol este tocmai cea care transportă mineralele esențiale. Rezultatul este o plantă care poate arăta sănătoasă, dar care oferă mai puțini nutrienți în farfurie.
Această problemă arată că schimbările climatice nu afectează doar cantitatea de hrană produsă, ci și calitatea ei. O recoltă bogată nu mai garantează automat o alimentație sănătoasă, dacă alimentele sunt mai sărace în proteine, fier și zinc.
Pentru milioane de oameni, criza climatică nu va însemna doar vreme extremă, ci și mese mai puțin hrănitoare. Iar acest efect tăcut poate deveni una dintre cele mai serioase amenințări pentru sănătatea globală în următoarele decenii.
