Anul 2018 Centrul de Documentare și Informare „Mihail Sadoveanu” din municipiul Soroca l-a dedicat ieromonahului Savatie Baștovoi, personalitate cu origini sorocene, care s-a afirmat nu doar în ortodoxie, ci și în alte domenii, unul fiind și literatura românească din Basarabia. După încheierea anului, cei de la biblioteca publică și-au propus să organizeze o întâlnire a sorocenilor cu Savatie Baștovoi. Zis și făcut.
La 20 februarie, zeci de soroceni au venit la ora și locul indicat în invitație pentru a-l vedea, dar mai ales pentru a-l asculta pe Savatie Baștovoi. La început bibliotecara Viorica Gaja, folosindu-se de faptul că invitatul era încă pe drum, a făcut o prezentare a biografiei și a unora dintre scrierile lui. “Domnul Savatie Baștovoi este atât de larg în domeniile de activitate, a menționat Viorica Gaja, el este eseist, poet, romancier, scriitor, teolog, traducător, editor, zidar, sculptor, chitarist, filosof, pictor și în toate domeniile, după părerea mea, are reușite”. Apoi cei prezenți au ascultat un “Cântec pentru băieții uciși la Chișinău” înregistrat de Savatie Baștovoi. “Am cunoscut familia lui Savatie Baștovoi, îl cunosc pe dânsul personal, a intervenit profesoara Ana Bejan. Marele dramaturg Eugeniu Ionescu în piesa “Scaunele” în fiecare zi aducea câte un scaun. Căra câte un scaun și-l așeza și spunea: aduc în fiecare zi câte un scaun, să vină un om deștept și înțelept ca să se așeze pe scaunul meu. Aducea a doua zi alt scaun, dar nu venea nimeni. Dumneavoastră ați făcut un lucru extraordinar că ați pus acel scaun și, aducându-l pe Savatie Baștovoi, veți descoperi o personalitate extraordinară. Un filosof extraordinar și un teolog extraordinar, cu o gândire neordinară, un nonconformist. Nu este un preot tipic pe care-l știm noi. Familia lui Savatie Baștovoi a locuit aici, la Soroca, bunica sa era din Bujorăuca. O vedeam îmbrăcată în ie națională și cu coșul plin de colaci, cu dulciuri și alerga la cetate când începuse Mișcarea de Renaștere Națională, ea era întotdeauna prezentă acolo. Era o gospodină deosebită, pregătea la toate nunțile din oraș, făcea cea mai gustoasă pâine, vă dați seama de unde se trag rădăcinile lui Savatie Baștovoi. Tinerii trebuie să citească cartea lui Savatie Baștovoi ca să vadă ce înseamnă a iubi, o iubire trupească și una duhovnicească”. Între timp a ajuns și invitatul.
- Savatie Baștovoi, ieromonah:
“La un târg de carte am fost șocat să descopăr cărți clasice, istorii pentru copii, de la Jules Verne și altele, care au fost rescrise într-o limbă de tâmpiți. Adică ei consideră că un copil nu mai poate citi o carte scrisă de Jules Verne, nici măcar de Ion Creangă și ele trebuie repovestite și rescrise într-o limbă de lemn, într-o limbă foarte seacă și autistă, ca și cum toți copiii ar fi la limita de jos a cerului, ca să parafrazez un film moldovenesc. Eu cred că literatura pentru copii suferă un atac teribil din partea marilor vânzători, din partea marilor cooperații care fac din acești copii viitorii lor clienți și cumpărători”.
Discuțiile au început, după cum e și firesc într-o bibliotecă, despre carte. Despre criza cărților bune și lipsa acestora în biblioteci. Savatie Baștovoi le-a propus gazdelor să-i trimită o listă cu cărți de care biblioteca are nevoie, iar el prin bunii săi prieteni de peste Prut va încerca să facă rost de ele și să le trimită la Soroca. “Din fericire sau nefericire, avem o țară vecină care întâmplător scrie și vorbește în aceeași limbă și întotdeauna oamenii de acolo sunt gata să trimită cărți încoace, a subliniat Savatie Baștovoi. Eu am pus problema aceasta și public. Din moment ce noi nu avem suficiente resurse bănești și umane pentru a asigura nevoia de carte în țara aceasta, am putea foarte ușor să recurgem la niște colaborări cu România. Nu fac nici un fel de politică, sunt un om foarte direct și practic, pentru că, pe lângă toate, sunt și editor de vreo 15 ani, cărți scot din 1996”. Totodată, s-a pomenit despre cărțile pentru copii, care sunt mult mai dificil de scris și de produs, pe o piață în care dictează banii și nu cuvântul. “Este o mare problemă cu tipărirea cărții pentru copii, vin concurenți din aceștia mari, mondiali, care tipăresc în China în toate limbile lumii și schimbă doar limba. Le aduc cu vapoarele și le ies prețuri foarte mici, iar noi nu putem concura cu ei. Pentru o carte pentru copii bună intri într-o competiție cu niște „balauri” pe care nu-i poți bate la prețuri. Ei au creat niște șabloane de carte, care arată într-un anumit fel, este foarte ieftină, foarte frumoasă, conținutul poate fi discutat. Prin felul în care arată acestea și nu atât pentru copii, cât pentru părinți, căci nu copiii cumpără cărți. Noi avem niște erori în cap și credem că anumite produse, și mai ales cartea pentru copii, sunt selectate de copii și ar trebui să placă copiilor. Dar, de fapt, ea trebuie să placă mamei care o cumpără”, afirmă Savatie Baștovoi. Discuția a continuat cu întrebări și răspunsuri despre oaspete, îndeletnicirile sale, cum vede el anumite fenomene și tot ce i-a interesat pe cei prezenți. S-a discutat și despre talent, valoarea sa și cum să nu-l pierzi. “Nu se face scrisul așa pur și simplu din pod, că ești tu talentat, zice ieromonahul. Talentul l-a dat Dumnezeu și Lui îi place ca oamenii talentați să se miște. Dacă nu fac asta, ei devin niște puturoși și niște răsfățați despre care lumea spune că ”…măi, ce bine mai desena băiatul acesta când era în armată, făcea niște placate!” Și acum e la bar, el este placat. Sau ”ce bine mai cânta, ce talent avea”, dar unde-i talentul cela? Doar îl avea, căci Dumnezeu i-a dat, dar ce ai făcut tu cu el? Așa că, dragii mei, trebuie să știți că trebuie să mai dați din coate. Dar care-i deosebirea dintre un om talentat și un om fără talent, care fac același lucru? Unul talentat o face cu plăcere și foarte ușor, el este ca peștele în apă. Ceea ce pentru unii este școală, studii, pentru el este foarte ușor. Problema este că ei nu-și dau seama că ușurința asta este un dar și abandonează. Mulți, majoritatea. După cum vedeți, din 100 de copii talentați doi rămân. Și din ăia doi, unul era cu mai puțin talent și mai multă muncă. Și, de regulă, în viață cel cu mai multă muncă îl bate pe cel cu mai mult talent. Așa-i viața făcută, Dumnezeu dă celuia care caută”.
- Nicolae Robu, preot:
“După această întâlnire am plecat cu dorința de a trăi, de a lupta, de a crede în Dumnezeu și de a face bine oamenilor. Am o părere foarte bună despre Savatie Baștovoi, îl admir, îl respect, mă închin în fața lui și îi doresc curaj și succes”. - Tamara Coșciug, folcloristă:
“Pentru mine aceasta întâlnire a venit ca un aer purificat în ajun de primăvară. Savatie Baştovoi este o personalitate care ştie să-şi organizeze gândurile cu voce liniștită şi calmă şi care, de fapt, ne învaţă cum să putem realiza lucruri frumoase în viaţă. El este cel care ne spune că Dorul are timp şi în iubire nu există timp (vorbim de iubire la general), ne îndeamnă să citim şi să selectăm ce citim pentru a ne îmbunătăţi starea noastră în realizarea obiectivelor propuse, iar referitor la folclor şi tradiţii, regretă că astăzi folclorul autentic nu se mai păstrează, s-a ştirbit din autentic, drept dovadă este Brâncuşi, care în lucrările sale de valoare a ştiut să rămână ţăran. Opera sa m-a impresionat mult şi cartea primită în dar am lecturat-o pe o respiraţie. Mi-aş dori cât mai multe întâlniri de felul acesta”.
Spre final Savatie Baștovoi a donat mai multe cărți de ale sale bibliotecii, iar cei prezenți au primit câte o carte cu autograf ca amintire de la această întâlnire de suflet. Oaspetele a menționat că-și dorește să colaboreze cu CDI „Mihail Sadoveanu” și pe viitor, iar această “primă rândunică” din prag de primăvară ar putea fi de bun augur.
