Profesorii ne marchează viața nu doar în anii de școală. Pentru unii dintre noi, sfaturile și îndemnurile lor au depășit spațiul sălii de clasă și au devenit busole pe parcursul întregii vieți. Mulți dintre cei care astăzi sunt la catedră recunosc că au avut în școală dascăli cu totul și totul deosebiți. Și-au dorit foarte mult să le semene, să fie aidoma lor, de aceea au și ales cariera didactică.
Oxana Țapu, gimnaziul Racovăț: Am fost marcată profund de felul cum era dna Eugenia V. Mitrofan – diriginta mea de clasă, profesoară de limba și literatura română. Avea o manieră aparte de a povesti, rezemându-și mâinile ușor de spătarul unui scaun… Am îndrăgit-o pentru că era imparțială, corectă, tacticoasă, calmă și foarte răbdătoare. Știa cum să evite certurile cu elevii, fiind binevoitoare și având un simț fin al umorului. Lecțiile d-ei erau adevărate lecții de viață, nu doar de literatură. M-a motivat să citesc, să caut frumosul în lucruri mărunte, să nu-mi risipesc energia pe fleacuri… Poseda un talent înnăscut de a preda, de a asculta și de a susține. Cred că e unul dintre puținele cazuri când se poate spune că vârsta onorabilă, la care a ajuns (90), se datorează elanului tineresc al inimii dumisale! Printr-o serie bizară de coincidențe, a fost diriginta mamei, profesoara tatei, diriginta și profesoara mea, și chiar a predat și fiului meu! Îi sunt profund recunoscătoare pentru ceea ce a înrădăcinat în mine și îi doresc încă multe zile senine și liniștite!
Dar mai am o profesoară la care țin foarte mult, care peste ani mi-a devenit prietenă fidelă și dragă. Este vorba de dna prof. de limba rusă – Tamara V. Benzari. Fiind o fire modestă, simplă și omenoasă, ne servea drept etalon pentru mai mulți elevi. Totul admiram la d-ei: vocea, stilul, caracterul… Era bună și, totodată, severă. Știa să se apropie de sufletul candid de copil – cu o vorbă, o faptă, o notă, o laudă, un măr… Am apreciat-o pentru multe calități personale ale d-ei și pentru puterea lăuntrică în tot tumultul vieții, care s-a perindat apoi! Un lucru e cert: ambele erau profesioniști adevărați în pedagogie, care promovau valori înalte, își adorau meseria( cu toate lipsurile de pe vremuri)și IUBEAU cu adevărat COPIII!
