De la marginea Nistrului, orașul Soroca se remarcă nu doar prin cetatea sa emblematică, ci și printr-un nume încărcat de istorie și controverse. Contrar teoriilor care-l leagă de sărăcie, Soroca a fost, de-a lungul timpului, un oraș prosper, iar originea numelui său reflectă mai degrabă legătura cu natură, comerț și tradiții locale.
Preotul Melete Răuțu, în lucrarea sa “Cetatea cu monografia oraşului Soroca” (1932), subliniază că ideea de a deriva numele orașului din cuvântul românesc „sărac”, așa cum încerca scriitorul Emilian Levischi, este complet falsă. „Din toate punctele de vedere cuvântul «Soroca» nu se poate deriva, cum încerca scriitorul Monografiei Emilian Levischi, de al deriva. Diametral opus cuvântului «Sărac», Soroca a fost, în toate timpurile, un oraș foarte înbelșugat”, notează Răuțu.
Orașul, situat strategic pe malul Nistrului, atrăgea provizii și produse dintr-o zonă de peste 100 km, fiind un centru comercial important, fără concurență majoră decât orașele Bălți și Hotin. Transportul lemnelor, cerealelor, laptelui, vinului și al produselor pescărești asigura o prosperitate deosebită. Chiar și războaiele, precum expediția lui Petru cel Mare, nu au afectat bogăția orașului, ci au adus provizii și munițiuni suplimentare.
Din punct de vedere etimologic, Răuțu sugerează că numele Soroca ar putea deriva de la pasărea „soroca”, cunoscută în românește ca țarcă sau coțofană, prezentă în număr mare în regiune. Această ipoteză se sprijină și pe analogia altor localități românești, precum Vorona (din cioară) sau Socola (din șoim), ale căror denumiri provin de la păsări sau animale locale. Dar, deși este o versiune ce nu poate fi ignorată, nu sunt argumente solide pentru ea.
Mai mult, cuvântul soroca mai are sensuri în limba română populară: desemnează un termin de judecată sau dată de anchetă, folosit și în biserici pentru slujbele de comemorare a morților. În tradiția populară, „soroacele” desemnează termenele când femeile țin slujbe pentru răposați — de trei, nouă, 40 de zile sau un an. Această dualitate între natură și funcție socială sau religioasă subliniază complexitatea și bogăția semantică a numelui.
Astfel, Soroca nu este doar un nume, ci un simbol al istoriei, bogăției și tradițiilor locale. Departe de a fi „sărac”, orașul a fost mereu un nod comercial, o cetate strategică și un loc încărcat de semnificații culturale. Originea sa reflectă, în același timp, legătura oamenilor cu natura, comerțul și religia, păstrând vii poveștile unui oraș de frontieră prosper și respectat.
Dar voi ce legende ale toponimului Soroca îl cunoașteți?
