Nina Trifăilă – povestea unei femei care a învățat să trăiască din răbdare

Diminețile ei încep devreme, chiar dacă nu mai are de mers nicăieri. Deschide ușa, privește spre grădina mică din fața casei și mulțumește Domnului că a mai venit o zi. Așa trăiește Nina Trifăilă, femeia care a dus pe umeri șaptezeci de ani de viață grea și frumoasă deopotrivă. S-a născut în satul Băxani, într-o lume unde munca era lege și pâinea se câștiga cu trudă. „Pe atunci nu era timp de joacă, nici de stat în pat”, își amintește ea. Copilăria i-a fost o școală a rezistenței – „sculat cu noaptea-n cap, ajutor la părinți, vite, câmp, gospodărie”…

La școala din sat, printre caiete îngălbenite și emoții ascunse, l-a cunoscut pe cel care avea să-i fie soț o viață. Nu erau bogătași, dar aveau dragoste, și asta era destul. Au construit o casă, au crescut trei copii… Cincisprezece ani a muncit la fermă, în ploaie și soare, cu mâinile crăpate și spatele încovoiat. După aceea, viața a dus-o spre tutun, unde mirosul amar i-a rămas mult timp în piele. Dar niciodată nu s-a plâns. „Era greu, dar trebuia să mergem înainte”….

Timpul a trecut, copiii au crescut, au plecat. Una dintre fete a adus-o cu ea la Rublenița Nouă, ca să nu fie singură. De cincisprezece ani, aici își trăiește bătrânețea liniștită. Casa e mică, dar luminoasă, cu perdele curate și icoane pe pereți. În zilele bune, Nina mai iese în grădină, îngrijește câteva flori,…

Sănătatea nu o mai ascultă ca altădată. Dar sufletul, sufletul i-a rămas tânăr. „Mă bucur când vin copiii și nepoții. De sărbători e plin prin curte de râsete și viață. Le gătesc tot ce le place, îi aștept cu inimă bună.”

Când casa rămâne iar tăcută, Nina se așază la fereastră și își pune mâinile împreunate. Se roagă. Pentru sănătate, pentru copiii care sunt departe, pentru pace.

A trăit o viață în care nu a avut totul, dar a avut esențialul – dragostea familiei și credința că, oricât de grea ar fi fost ziua, dimineața tot răsare. Nina Trifăilă nu se mai grăbește nicăieri. Timpul nu o mai sperie. Ea știe că a trăit cum trebuie – cu muncă, cu inimă, cu răbdare.