Născut în lunca Nistrului, Nicul Dariei și al lui Andronie Bulat din Cureșnița cea veche, s-a ostenit să aducă tot mai aproape malurile Prutului. Pârcălab, cronicar, străjer și custode al Cetății Soroca, Nicolae Bulat a trecut în lumea celor drepți lăsând fortăreața orfană. La 10 februarie 2022 împlinise abia 70 de ani, și mai avea planuri încă pentru alți 70.
El, la fel ca ceilalți înaintași din neamul său, care se trag de la Milea Călugărul, nu au păscut bondari în lunca Nistrului, cum obișnuia să glumească adesea, așa că nu prea-l vedeai stând locului. O enciclopedie vie a Sorocii, care făcea naveta pe bicicletă de la Cetate la Muzeu, și invers, fiind mai mereu pe gânduri. Mergea prin Soroca modernă, dar mintea sa scotocea prin veacurile demult apuse. Și când se întâlnea cu cineva din cunoscuți, multe avea a spune, iar minutele treceau ca clipele. Îl știa cam toată Soroca (și nu numai), când mergea prin oraș era salutat mai că de fiecare. Cel mai popular sorocean în viață devenise de multă vreme și pentru mulți oaspeți ai urbei un sinonim al Cetății Soroca. Fortăreața medievală de la Soroca se contopise cumva în ultimele decenii cu Nicolae Bulat, astfel atât cetatea cât și ghidul său neobosit, erau un tot întreg.
Era vrăjit de Nistru, de acel fluviu din Cureșnița natală, care duce cu el la vale nu doar apa ci și istoria ce avuse loc pe malul său ori în apele sale. De Nistrul cu morile de apă, spre care înota de zeci de ori în copilăria sa. De Nistrul în care a găsit ștampila primăriei satului General Stan Poetaș, cum a fost botezată Cureșnița în perioada interbelică. În căutarea și descoperirea acestui erou, a fost multe decenii de atunci în colo. Fascinat de eroismul Generalului răpus de bolșevici la marginea județului Soroca, i-a cercetat biografia, a corespondat cu cei de la baștina sa, din Ulmul Brăilei, i-a mutat și amenajat piatra funerară dintr-un colț al cimitirului, unde stătea prăvălită ca suport pentru muncitori, în curtea Muzeului de Istorie și Etnografie din Soroca. A fost vocea grupului de inițiativă pentru restabilirea monumentului Generalului Stan Poetaș în centrul Sorocii, lucru care încă așteaptă aprobarea autorităților.
Ghid și conducător de excursii, cu un har de povestitor cum mai rar întâlnești, a știut să îmbine istoria cu legendele, dovezile istorice cu improvizațiile inspirate cum nu o mai făcea nimenea. A fost decorat cu cele mai mari ordine și titluri după care nu a fugit și nu le-a cerșit, își făcea doar munca pe potriva entuziasmului de care dădea dovadă. Decorat cu Ordinul Național, Steaua României, în grad de ofițer (2000), Ordinul „Gloria Muncii” (2013) și Ordinul Republicii (2021), pe care așa și nu a mai reușit să-l poarte, rămânea același Nicolae Bulat, simplu și binevoitor cu fiecare, de la opincă la vlădică. Cetățean de onoare al municipiului și raionului Soroca, ba și al județului Buzău, făcea cinste prin prezența sa și ridica valoarea acestor titluri onorifice pe care alții le devalorizau cu prezența lor.
VEZI ȘI
O nouă carte a soroceanului Nicolae Bulat a fost editată post-mortem peste Prut
IN MEMORIAM: Un an fără Nicolae Bulat – cronicarul Cetății Soroca
