Profesorii ne marchează viața nu doar în anii de școală. Pentru unii dintre noi, sfaturile și îndemnurile lor au depășit spațiul sălii de clasă și au devenit busole pe parcursul întregii vieți. Mulți dintre cei care astăzi sunt la catedră recunosc că au avut în școală dascăli cu totul și totul deosebiți. Și-au dorit foarte mult să le semene, să fie aidoma lor, de aceea au și ales cariera didactică.
Marianna Haric, LT ”Petru Rareș”: Fiecare copil, încă la grădiniță, era pus în situația de a-și alege profesia. Eram îndrăgostită de educatoarea mea și mi-am zis că vreau și eu să fiu educatoare.
Au trecut câțiva ani. Cu un buchet mare de flori și ghiozdan în spate, ținându-mă de mâna tatălui meu, am pășit pragul școlii. M-a întâmpinat o doamnă tânără și frumoasă, de care mi-a plăcut mult din prima clipă. Cu glas blând și duios, ne-a spus că școala va fi a doua noastră casă. Zâmbetul ei fermecător și ochii mari căprui mi-au insuflat încredere, atât mie, cât și tuturor colegilor mei de clasă, că vom reuși să facem față sarcinilor propuse.
Această fermecătoare doamnă, prima mea învățătoare, Galina Petrovna Verbițcaia, mi-a fost prima călăuză în viața mea de elevă și persoana care mi-a schimbat alegerea. Talentul ei pedagogic, modalitatea de a comunica cu copiii, felul de a explica fiecărui elev temele și măsurile extracurriculare organizate mi-au rămas în memorie până în ziua de azi.
La treapta gimnazială, am îndrăgit matematica datorită unei profesoare cu har divin, Costin Anastasia, care m-a învățat să gândesc mai profund, logic și să aplic diverse modele de calcul în rezolvarea problemelor matematice.
Întâmplător, după ore, am venit în vizită la mama mea, care activa ca învățătoare la clasele primare în Școala Medie Moldovenească nr. 1 în schimbul doi, pentru a-mi pregăti temele. Până în acea zi, visam să devin matematiciană. Dar… Temele nu mi le-am făcut, deoarece am rămas total uimită de modul în care mama lucra cu clasa ei.
În acea zi, am văzut-o pe mama dintr-o altă perspectivă – ca învățătoare. Ea era un suflet drag, un înger păzitor dat de Dumnezeu, care m-a vegheat, m-a încurajat și m-a ajutat să aleg profesia care mă diferențiază și astăzi – cea de dascăl al copiilor de la treapta primară. Mama, Natalia Zadeanciuc, maestru în pedagogie, dedicată cu trup și suflet copiilor, ghid și mentor pentru tinerii cadre didactice (32 de ani director adjunct la clasele primare în IP Liceul Teoretic “Petru Rareș”, 48 de ani stagiu pedagogic), a fost și este un exemplu în activitatea mea profesională. Ea este stâlpul meu, dicționarul, enciclopedia din care absorb cu nesaț noi și noi itinerarii ale profesiei alese.
Și acum îmi amintesc cu câtă dragoste și dăruire de sine se pregătea pentru ore. Aici, visul meu a prins rădăcini. Blândețea privirii, glasul fermecător și sufletul deschis făceau ochii elevilor săi să strălucească de curiozitate și să învețe ușor ceea ce li se preda. Experiența pedagogică a mamei, dorința de a-i semăna, de a transmite elevilor dragostea mea și de a le deschide lumea minunată a cărții m-au ajutat să transform visul în realitate. Concursul “Pedagogul Anului 2018” a dovedit încă o dată că alegerea mea este corectă și potrivită.
În prezent, continui să-mi exercit meseria de învățător la clasele primare, iubind copiii și îmbogățindu-le sufletele cu bunătate, respect și înțelepciune. Mulțumesc părinților pentru susținerea și înțelegerea lor în tot ceea ce facem, și împreună ne străduim să realizăm lucruri frumoase.
